Who let the dogs out?

Astazi la ora 11 in fata Prefecturii (care am inteles ca este unde era Primaria inainte, adica vizavi de Cismigiu), o sa ne intalnim cat mai multi oameni care iubesc animalele, pentru ca suntem impotriva unor propuneri absurde si ilogice care trec prin capul prefectului acestui maret oras.
Am auzit de propunerea aceasta de cateva zile, dar n-am cate cuvinte imi trebuie ca sa pot vorbi despre asa ceva.. Asa ca ma duc azi sa ma manifest in legatura cu ea, mai bine. Va astept :)
P.S. M-am intors. Bucuroasa ca a fost asa de multa lume, dupa aprecierile noastre, cam 500 oameni :)

Vrei ieftin, na ieftin !

Exista un xerox ieftin pe la Eroilor, zona celebra pentru ca nu e asa scump sa xeroxezi carti. Am mers la unul dintre ele, care avea 30 bani pretul pentru fata-verso (sau 0.03 bani, nu stiu in bani noi, ca m-am enervat si nu pot sa gandesc).
Si mi-a placut mult acolo cand m-am dus cu doua carti la copiat, aveau si o pisica mica si lunga, neagra, frumoasa si care ma ignora, mi-a placut ca erau fani pisici, dar dupa ce m-am intors (peste o saptamana, ca atata dureaza), cartile mele (xeroxurile) aratau in asa fel incat eu de juma' de zi tot incerc sa intregesc desenele fosilelor (sunt niste carti de sistematica pentru bivalve, si au multe desene importante si concludente pentru ele), si completez unde nu se vede ceva si incerc sa imi dau seama daca acolo unde sunt jumatatile innegrite de pagina, se intelege ce scrie (pentru ca da, odata pe pagina exista cate o jumatate verticala de pagina care e mai neagra).
Deci ori s-au hotarat ca ce am eu de xeroxat necesita prea mult tus sau ce e ala si s-au gandit ca mai bine sa-mi copieze mie cartile la xeroxul lor prost (dintre toate pe care le aveau), ori au toate xeroxurile proaste.
Oricare ar fi motivul, nu ma mai duc acolo niciodata. Si mi se pare important sa stie cat mai multa lume ca nu e de mers acolo, e singurul xerox cu asa pret mic, deci e de recunoscut usor.
Doar ca nu scrie pe usa "Xerox ieftin si prost", scrie doar "Xerox ieftin".

Am luat-o razna !

Pentru ca am avut cel mai frumos vis: rasfoiam un ziar (ceva de genul ziarelor care se dau gratis la metrou) si am ajuns la o pagina cu multe articolase din alea mici pe margine, unde ce vad eu ca scrie?? "Daca vreti sa-i vedeti pe REM in concert, acum este momentul, in club nu stiu care, samd. Biletele costa 50 lei."
Oaa, am ramas masca si am inceput sa ma panichez (in vis fiind) ca daca nu mai sunt bilete, ca la pretul asta probabil demult s-au vandut si ca acum trebuie sa fac cumva si sa cumpar repede bilet, plus ca nu intelegeam de ce costa asa de putin, si ma intrebam oare cati oameni ar intra intr-un club, orice club ar fi, ca nu cred ca multi, si tot asa :))
Eram asa bucuroasa de stirea astaaaa.
Si dupa ce m-am trezit, m-am dus repede sa ma uit in "Adevarul de seara" pe care il aveam de ieri de la metrou, dar nu apucasem sa citesc nici un titlu, si am cautat stirea asta mult si bine...
Nu era :((

Du-te si joaca-te la scara ta! (sau "Fiecare om are casa lui")

Tocmai ce am citit in ziar cea mai absurda idee de care am auzit vreodata: cica "minunata" primarie (bine cunoscuta anterior pentru multele beneficii pe care le aduce cetateanului de rand) s-a gandit (in lipsa de alte teme mai importante sau urgente, pesemne), la inca o lege: o lege care obliga oamenii care au caini sa ceara acordul in scris al vecinilor lor, pentru a putea avea acesti caini!
Nu vad ce treaba au vecinii mei cu ce anume am eu in casa mea, atata vreme cat nu ii afecteaza pe ei!!
Stiu celebrul motiv ca vai dom'ne, dar miroase atat de urat intr-o casa in care traieste, printre altele, si un caine, numai ca si daca ar fi asa (ceea ce oricum NU E asa, pentru ca acesti caini sunt cam singurele animale de companie care necesita sa fie duse afara pentru a-si face nevoile, unde da, mi se pare normal, logic si de bun simt, sa-i aduni murdaria, ca doar de asta se cheama ca e cainele tau si ai grija de el), deci si daca ar fi adevarata problema cu mirosul in casa, asta e strict problema celor care traiesc si respira aerul din acea casa si nu vad ce legatura ar avea asta cu restul caselor, restul vecinilor, si asa mai departe.
Daca e cumva vorba de galagie, atunci lasati-o balta, ca daca eu pot trai cu vecinii mei de deasupra care asculta manele in continuu, de vineri dupa-amiaza, pana duminica seara (acum nu se aude nimic, cred ca inca n-au ajuns acasa :), atunci cred ca fiecare om poate invata sa se acomodeze cu micile inconveniente ale vietii la bloc (care, evident, nici nu sunt convinsa ca exista - vecinii mei care au caini nu au nici pe departe cele mai zgomotoase apartamente din bloc!)
Am epuizat motivele (cele doua) posibile de invocat pentru sustinerea acestei legi aberante si inchei prin visul meu suprem: sa am o pisica SI un caine! (Doamne, ce idee!?)

Later edit (Cranberries)

Ei, asta e, mie ideile fixe nu-mi trec repede: s-a stabilit unde vin Cranberries, si anume pe stadionul Arcul de Triumf, care se cheama si Iolanda Balas Soter, adica acolo unde au cantat si Muse, si unde mie mi-a placut mult.
La Muse am fost asa relaxata si neinghesuita acolo si am fost si foarte aproape de scena, incat se poate considera concertul ideal (mai ales deoarece cantau cine cantau :)
Si acum, tot acolo vin si Cranberries. Biletele au diverse preturi, dintre care eu imi cumpar maine bilet in gazon A (unde am avut si data trecuta, si cum ziceam, a fost foarte "up close and clear" si fain totul). De-abia astept sa-i vad si pana una alta, am vizionat cum a fost cand au cantat in Ecuador:



P.S. Aerosmith in Romania, pe 18 iunie !!! Evident ca merg ;)

Mary and Max

Sa va spun despre un desen cum n-am mai vazut demult. Se cheama "Mary and Max" si e atat de frumos facut, atat de frumos compus, povestit, vazut si desenat, incat m-am minunat de el mult si bine, in timp ce si dupa ce l-am vazut.
Si e despre o poveste adevarata (pe care n-o s-o spun aici, evident).
O poveste care nu e amuzanta in stilul "Ice Age", dar e amuzanta altfel, prin detalii, prin asemanari neasteptate intre doi oameni de pe continente diferite, cu vieti diferite si cu varste atat de diferite. E despre multe lucruri simple care formeaza multe momente, importante in alt fel pentru fiecare om.
Mie mi se pare o capodopera cum n-am mai vazut demult si ma bucur ca e bazata pe o poveste adevarata :)
Trailerul pentru "Mary and Max" e asa:

Cranberries - 20 iulie, undeva prin preajma !!

Azi am auzit prima oara data exacta cand vin Cranberries in Romania: pe 20 iulie. Auzisem eu zvonuri cum ca in turneul asta nou o sa vina si in Romania, dar nu eram convinsa. Eu renuntasem demult la ideea sa-i vad live, pentru ca stiam ca s-au despartit demult, si ca oricum nu mai canta..
Dar ce sa veeezi? S-au reunit si pleaca in turneu in o gramada de tari, si uite ca ajung si la noi.
Fara sa trebuiasca sa fac vreo petitie sau ceva, mi s-a indeplinit o dorinta fara sa o spun cu voce tare, cred ca si fara sa o gandesc. Sper ca pana saptamana viitoare se lamuresc organizatorii unde o sa fie concertul si cat costa un bilet "pe scena" :)), ca vreau sa cumpar bilet prima!

Sparta si Loki

Am descoperit de multa vreme un cantec care m-a inveselit tare, atunci cand l-am auzit/vazut prima oara, si de atunci ma distrez cu el de fiecare data cand il vad, pentru ca n-am cum altfel.
Si acum de ceva timp, intru zilnic sa-l vizionez, pentru ca mi se pare genial. Plus ca oricat de racita sau suparata as fi, daca am vazut un film trist, daca am avut o zi proasta, daca m-am trezit deja obosita, orice mi s-ar intampla, daca ma uit la clipul cu Sparta, raman razand asa singura, ceea ce mi se pare muuuult mai convenabil :))
Clipul cu Sparta e facut de nenea care "repeaza" cantecul, care e stapanul lui si care cred ca e putin nebun ;)



Iar acum mai nou, mai are un motan pe care il cheama Loki (Sparta fiind, desigur, tot motan ;) Si au un canal propriu pe Iutub, care se gaseste pe adresa asta:

http://www.youtube.com/TheMeanKitty

Premiul meu merge laa... Basterzi !

Mie mi-a placut foarte mult filmu' asta, asa ca il premiez eu pe blogul meu, cum pot, daca la Globurile de Aur tot nu a fost foarte apreciat, asa cum sunt eu de parere ca merita sa fie.
Asa ca, fiind proaspata detinatoare de coloana sonora a filmului, pe care o cautam de cand l-am vazut prima oara, adaug aici unul din cantecele care intregesc filmul si care il cam fac un "Tarantino authentic" :)

Drumul spre nimic

Nu e un lucru nou si nici ceva dupa care ma innebunesc sa vorbesc..
Dar da, suntem pe acea cale, acum ne indreptam inspre "acolo".
Am vazut un film care se cheama "The Road", la care nu mai vroiam sa ma uit dupa primele zece minute, din motive de frica din asta psihologica si deprimare si neputinta si multe lucruri din astea. Pentru ca filmul asta ne arata cum se vede lumea peste vreo suta de ani, poate... Dintr-un punct de vedere obiectiv, care nu ne ajuta pe noi in nici un fel, si care fiind obiectiv, e in acord si cu ce se intampla acum aici, pe planeta asta.
Adica e logic si cu rezultatele "scontate", pentru ca nu pot decat sa presupun ca sunt niste urmari pe care le cunoastem si le asteptam fara nici o grija (ca doar oricum, noi murim pana atunci, nu?)
Nu e un film exceptional, dar e un film apocaliptic, crunt, ingrozitor, cutremurator. Cam asa.
Si nu inteleg cam cand ar fi trebuit sa ma nasc eu, in asa fel incat sa fiu in totala armonie cu tot ce e in jurul meu, adica inclusiv cu oameni, copaci, animale (cu care sunt oricum in armonie, dar e greu cand sunt printre putinii oameni care sunt), cu munti, mari, cer, nori, vant, ploaie, soare, si toate astea sa fie si ele in armonie cu restul. Nu imi dau seama cand...
Oamenii au fost intotdeauna asa de egoisti sau indiferenti sau rai sau de "conteaza numai daca ma afecteaza pe mine, ce-mi pasa de restu'?", de nesimtit de ignoranti si de sensibil de prosti in nestiinta??!
Cred ca poate cu Ardi m-as fi inteles bine.. Ea traia destul de demult aici unde traim noi acum, suficient ca perioada de timp care ne separa incat sa ma simt in totala armonie de care ziceam mai sus.

Hornbach este "cat friendly" !!

Si am impresia ca este chiar "animal friendly", in general.
Am fost la Hornbach din Berceni, unde m-am bucurat de "coltul" amenajat pentru articole pentru animale. "Colt" e putin spus, pentru ca multi metri patrati (nu stiu sa apreciez cati :) erau numai cu jucarii, mancare, custi de transport pentru animale, si cel mai important lucru, existau acolo pisicile casei, adica pisici frumoase si grasane, care cred ca erau ingrijite de angajatii de la Hornbach. Si care erau in largul lor acolo, se jucau, alergau, nu incurcau pe nimeni.
Am fost foarte impresionata ca se poate sa existe asa grija pentru animale, in masura in care nu aveau ce deranja, stateau frumos in sectorul rezervat lor acolo, se jucau impreuna, si puteau primi din cand in cand si mancare si puteau sa fie adapostite de frigul de afara.
Erau pisici vesele si frumoase si ma bucur ca uneori, mai vad prin jurul meu oameni care le percep pe animale ca si mine si care le ajuta cum pot :)
P.S. Am sa revin la Hornbach pentru ca am gasit cusca de transport potrivita (de mare :))) pentru Jessica si mult mai ieftina decat am vazut la pet-shopuri (si nu la orice Hornbach, ci la asta, ca sa revad pisicile).

Stipe rulzzz :)

Azi a ziua lui Michael Stipe, care chiar fiind el solistul de la REM, nu mi-ar rasturna lumea din temelii si n-ar fi totusi mare ocazie de bucurie pentru mine, dar in conditiile date (in care incerc cu greu sa ignor si sa ma fac ca nu vad multe lucruri care se intampla langa mine, in tara mea, care ma vor afecta si pe mine, bla bla), atunci m-am hotarat foarte usor sa fiu astazi incantata din motivul asta simplu. Si atunci am ascultat REM mare parte din zi, am vizionat Top 10 REM pe Vh1, m-am delectat si eu cu ce lucruri ma mai pot bucura :)
Am constatat ca putin cate putin, semnaturile pentru concert REM in Romania se strang si se fac mai multe si mai multe :)
Si pun aici un clip frumos.

Salman Rushdie "semnător" :)

Acum am si autograf. In urma si a unui foarte scurt dialog pe care am avut privilegiul si placerea sa il am cu Rushdie, care cand a deschis cartea sa semneze, cartea s-a deschis exact unde avea ea paginile putin desprinse din cotor, pentru ca o am demult.
Si pentru ca am vazut ca a observat asta, i-am spus ca e o carte destul de veche (in sensul ca de aia arata asa), si a zambit si a raspuns ca in cazul asta, sa incercam sa o menajam.
Si a semnat si mi-a multumit.
Nu i-am spus numele meu, ca sa scrie si o dedicatie, chiar daca toata lumea facea asa si el intreba atunci numele pe litere si scria si dedicatia intr-un final, tocmai pentru ca am vrut sa il deranjez cat mai putin si sa nu-si mai bata capul si cu numele meu (dar recunosc ca mi-ar fi placut si mie sa am numele meu acolo langa semnatura lui).
Probabil ca acum putina vreme a terminat de semnat carti, semnat care a inceput pe la 5 jumatate, chiar daca trebuia sa dureze de la 6 la 8, pentru ca el intrase de cam 20 minute in targ, vazuse coada deja formata de atunci, si dupa ce a mers sa viziteze targul, a venit la noi si a spus ca putem incepe deja cu autografele de acum. Ceea ce mi se parea normal si m-am bucurat ca s-a gandit si el ca mine.
Si ma gandeam acum ca probabil daca ii aduceam toate cartile lui pe care le am (adica toate care s-au publicat la noi, plus 3 in engleza :), el mi-ar fi semnat pe toate, cum semna tuturor pe cate 2 sau 3 carti.
El e asa cum si credeam ca e :)
Acum astept "Luka si focul vietii", care am inteles ca e in curs de traducere.
Si am si doua poze cu Salman Rushdie adevarat, de data asta ;)

Rushdie impecabil, Polirom execrabil

Eeeei, m-am intors si de la vazut Rushdie (care am aflat in sfarsit ca se pronunta asa cum se scrie, numai englezii il pronunta cu a in loc de u - e bine de stiut :).
As fi vrut sa fie mai mult Rushdie azi, ca ar fi avut de discutat o gramada de lucruri, a fost prea mica bucata de desteptaciune, umor, subtilitate si eleganta pe care am prins-o si eu din zbor.
M-am bucurat ca am putut si eu scrie o intrebare pe o foaie de hartie care sa ajunga la el pe masa, chiar daca n-a fost dintre cele la care s-a raspuns, ca am putut aproape sa nu respir cat am ascultat fragmentul citit din "Seducatoarea din Florenta", care este mult mai melodios si mai plastic citit de el, pentru ca e citit in limba in care a fost scris si pentru ca il auzim intr-un mod anume, cu intonatii si sonoritati pe care le reda cum trebuie numai el.
Si as fi vrut si sa pot aplauda mai mult, sa aplaud pana ma dor palmele, ca sa fiu impacata cu mine insami pe deplin.
Deci Rushdie e de ascultat, e de privit si inteles pe deplin, e clar de citit, dar nu cred ca e de mers sa-l vezi. In orice caz, nu cand il aduce editura Polirom.
Imi dau seama ca n-are absolut nici o legatura cu el, numai ca felul in care oamenii care isi doreau cel mai mult sa intre astazi sa-l vada, au ajuns sa intre ultimii, este clar din cauza organizarii. Adica eu am ajuns la 11:40 la Odeon, ca sa iau biletele gratuite, asa cum am citit ca trebuie sa facem (ele incepand sa se dea de la ora 11:30). Ei bine, in timp ce stateam la coada, s-au terminaaaat.
Pai cum s-au terminat? Pai si atunci eu cum intru sa il vad si sa il ascult pe scriitorul care ma bucura cel mai mult pe lume??? Cam cum?
Mi s-a spus ca poaaate, daca ma intorc pe la ora 18, o sa existe 50 locuri in picioare si prind si eu ocazia sa intru.
Bineeee. Pai atunci m-am dus si am asteptat in fata teatrului de la ora 15. Si am asteptat, si am mai baut niste apa, si am mai citit o carte, si iar am asteptat, si m-a intrebat un nene daca nu cumva vreau sa cumpar un bilet la Rushdie cu 50 lei, ca el are, si iar am asteptat, si as fi intrat intr-un final oricum, cred, numai ca am avut bafta sa-mi aduca o prietena o invitatie pe care o primise de la cineva si care stia ca mie mi-ar folosi asa ceva. Si asa ca am intrat inaintea celorlalti oameni cu care fraternizam la intrare si bombaneam ca nu e posibil sa se epuizeze biletele in 15 minute si sa se vanda pe sub mana, cand in principiu, toata intalnirea cu cititorii e gratis si e jenant sa se intample niste lucruri care hotarate in prealabil, ar fi fost in regula. Daca stabileau de la bun inceput un pret pentru vazut Rushdie, atunci ok, veneam si imi cumparam bilet, daca ma interesa cu adevarat, si nu mai aveam ce nemultumiri sa am, pentru ca situatia era bine inteleasa de la inceput.
Dar n-a fost chiar asa. Ma rog, am folosit deja prea multe cuvinte ca sa vorbesc despre ceva ce nici nu merita si ideea principala din capul meu acum (nu pot sa am prea multe deodata :)) este ca i-am vazut si pe Pamuk, si pe Rushdie. Pai ce-as mai putea sa-mi doresc mai mult de atat? :)
(Apropos, Pamuk a venit in Romania la Ateneu sa se intalneasca cu cititorii si fara nici un tichet gratuit, ci pur si simplu; ma intreb oare atunci cum a fost posibil sa intre in sala toata lumea care a venit, sa aiba loc, sa fie toata lumea relaxata si sa se poata concentra cu adevarat asupra prilejului pe care il aveau sa asculte oameni destepti vorbind, glumind si raspunzand la intrebari).
Si maine ma duc la dat de autografe. De la 15:30 :))
P.S. Am si eu poza cu Rushdie ;)

Crin Antonescu este preşedintele ţării mele imaginare

Acum am o definitie clara a locului unde NU vreau sa traiesc: e un loc unde un om bun, destept, corect, cinstit, integru si vertical, chiar sustinut de o mare parte din Romania, care il voteaza, nu poate deveni presedintele unei tari care si-l doreste.
E tara asta unde chiar iesind foarte multi oameni la vot, tocmai pentru ca au vazut care este esenta acestui om si pentru ca l-au ascultat si au fost de acord cu el (stiind ca nu minte), el nu poate deveni presedintele acestor oameni.
Este mult prea greu sa incepem sa fim pe drumul care duce undeva, chiar si dupa atatia ani de bataie de joc.
Imi pare rau de asta, imi pare rau de tara mea frumoasa.. Ma rog, am un ton melodramatic acuma pentru ca m-am foarte suparat si sunt dezamagita ca acum, cu prima ocazie adevarata de om hotarat, destept, neimpartit intre nimeni si nimeni, nu se poate fructifica ocazia pe care am avut-o si am scapat-o din mana.
Asta e, poate intr-o alta viata, intr-o alta tara...