miercuri, 27 iulie 2011

Good times

De cand n-am mai scris nimic aici, s-au mai intamplat niste concerte dragi mie, din care va invit sa urmariti niste poze si filmulete (ignorati sunetul, totusi: cand stau cel mai aproape, se aude aiurea cand filmez :). Acum a trecut niste vreme si ca sa povestesc cu adevarat experienta, ar fi trebuit sa scriu atunci, repede, dupa ce am ajuns acasa. Asa ca acum ma limitez doar la un cuvant: genial!
P.S. Simt cum se apropie din ce in ce mai mult si REM de mine :)


























video

video

miercuri, 18 mai 2011

Ever fallen in love

Nu stiu de ce, dar melodia asta ma face sa ma simt ca si cum as fi intr-o gradina imensa, intr-un foisor natural, facut din multi copaci care fac umbra dar unde in acelasi timp poti sa simti soarele oricand vrei, intr-o livada, stand pe un scaun la o masa din rachita si band o limonada. Cred ca melodia asta este vara pe care o iubesc chiar si eu :)

marți, 22 martie 2011

We comin' rougher everytime!




Nu stiu de ce n-am scris pana acum de concertul Gogol Bordello, probabil pentru ca pana acum mi-am revenit :)
A fost un concert foarte viu, foarte "miscator", un concert cum cred eu ca sunt concertele adevarate. Mi-a placut mult de tot!


video

video

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Bubico

Care-i treaba cu oamenii care vorbesc si isi povestesc viata in tren?! Si nu ma refer aici la buna ziua, la revedere, sa aveti o zi buna, ci ma refer la aia care incep o conversatie in tren, pe care o trec prin 876456438 de subiecte si care se incheie cu greu atunci cand au ajuns la destinatie!
Eu am venit ieri cu trenul acasa si m-am simtit ca intr-un banc care incepe cu: "Erau intr-un tren un economist, un avocat si un batranel". Aaa, si eu, care pot fi trecuta in banc, de dragul respectarii adevarului, ca "fata plictisita si pe care o durea deja capul de 2 zile, cand se urcase in tren".
Eu nu pricep ce ai atata de vorbit cu oameni pe care nu-i cunosti! Adica eu oricum nu sunt foarte sociabila in general, dar nici daca as fi, nu cred ca m-ar interesa neaparat atat de mult detalii si povesti de viata ale altor oameni, cu care s-a nimerit sa merg in acelasi compartiment de tren.
Si toate ca toate, dar cand imi doresc si eu putina liniste si sa citeeeesc si nu se poate, atunci avem o problema!
Asa ca m-am aranjat intr-un mod in care imi acopeream oarecum urechile si am dormit pana am ajuns. Crunt drum, dom'ne!
P.S. E totusi de apreciat ca soarta n-a avut simtul umorului atat de pronuntat incat sa-mi adauge si un copil de pana in 5 ani si pe mama lui in compartiment, cum mi se intampla de obicei :)