vineri, 27 februarie 2009

In salbaticie


Ceea ce nu spune nici pe departe povestea filmului. Pentru ca filmul e format din atat de multe amanunte care au facut viata personajului deosebita, incat numai cuvintele "in salbaticie" sunt prea putin cuprinzatoare...
Filmul se cheama "Into The Wild" si povesteste viata lui Christopher Johnson McCandless, un om care a vrut sa traiasca departe de rautatile, banalitatile, meschinariile si toate micile griji ale oamenilor.
Asa ca dupa terminarea facultatii, si-a inceput calatoria. A trecut prin toata America si in fiecare loc in care a poposit mai mult timp, a intalnit oameni care l-au invatat lucruri.
Si mereu a mers mai departe, lasandu-i in urma pe oamenii care insemnasera realizarea mai multor credinte de viata pentru el. Cu unii dintre ei s-a reintalnit apoi, pe altii nu i-a mai revazut niciodata.
Cred ca este un film despre dorinta simpla a fiecarui om, aflata la radacina tuturor altor dorinte, aceea de a impacheta rucsacu' si de a pleca unde vezi cu ochii. Ca doar cumva ne descurcam noi.
Si e posibil. Am vazut ca se poate sa mergi pe drum tu singur, sa treci rauri si sa traiesti unde sunt numai copaci in jurul tau, sau sa iti pui cortul in mijlocul desertului, e posibil sa te bucuri de sansa de a vorbi cu oamenii pe care ii intalnesti pe parcurs, care iti dau diferite sfaturi, sa fii atat de liber incat sa poti pleca oricand, avandu-i mereu cu tine pe cei care te-au ajutat sau te-au iubit sau te-au intalnit.
E un film atat de frumos in sine, si cu atat mai frumos cu cat povesteste despre un om care a existat. Un om care a facut toate lucrurile astea si care a putut fi fericit in viata lui scurta.
Dar care totusi a ajuns la concluzia ca: "Fericirea exista, dar ea poate fi traita numai cand este impartasita."
O lunga perioada de timp, el a fost singur si fericit. Probabil pentru ca se "alimentase" deja de la oamenii pe care ii intalnise pe drumul lui.
Dar la un moment dat, i s-a epuizat "fericirea alimentata".
Exista si o carte despre el. Se cheama tot "Into The Wild" si este scrisa de Jon Krakauer. Dupa carte, Sean Penn a facut scenariul si a regizat filmul asta minunat.

joi, 19 februarie 2009

Punga mea nu e punga ta

Mi-am dat eu seama ca multe dintre lucrurile de care tot povestesc eu aici si ma tot plang sunt despre probleme destul de domestice, asa...
Si cu ceva destul de pragmatic revin si acum: pungile de la Cora nu ma plac, dom'ne.
Prima oara cand am fost la Cora, dupa ce introdusesera ei moda cu pungile cele mari pe care le cumperi odata si mergi dupa aceea asigurat intotdeauna la ei la cumparaturi, ca acum ai punga, deci prima oara dupa aceasta "implementare" relativ benefica pentru mediu, am vrut si eu sa cumpar punga mare si folositoare.
Dar nu se poateee! Pai nu, pentru ca acel casier la care m-am nimerit eu nu avea propriile pungi mari pentru a le pune in vanzare, si a indraznit sa mearga si sa ia cateva de la o casiera alaturata, moment in care s-a declansat furtuna si tipetele isterice ale respectivei colege: "Du-te singur si ia-ti si tu pungi, ca si eu m-am dus!! Ce iei din pungile mele??!"
Asa ca bietul si lenesul om s-a intors la casa lui, a zambit tamp si a spus: "Nu pot sa va dau pungi mari, ca nu ma lasa... Nu vreti mai bine doua pungi mici?"
Eram oricum prea fascinata de interactiunea evident pozitiva si colegiala dintre cei doi, si am zis ok, e in regula.
A doua oara cand am mers la Cora, nu mai aveau pungi mari pe stoc. Deloc. S-au terminat toate.
Alaltaieri, aveau pungi, dar de o singura culoare. Roz. Atat. Numa' ce se vede.
Asa ca am ramas tot fara punga mare si n-o sa ajung niciodata sa salvez planeta in ritmul asta :((

vineri, 6 februarie 2009

At my most beautiful




Si asa m-am simtit si eu azi, ca parca era primavara...

luni, 2 februarie 2009

No tour tonight

Probabil toate trupele pe care mi le doresc eu in Romania s-au vorbit intre ele. Ca am tooot cautat sa vad date de turneu care ar putea posibil sa includa si Romania, dar nu numai ca nu o includ, nici macar nu fac turnee, pentru moment.
Toate trupele astea ale mele :(
Adica REM, Cardigans, Red Hot Chili Peppers, Coldplay (care au turnee, dar in mare parte, pe alte continente). Iar de Cranberries ce sa mai zic, ca am impresia ca ei nici nu mai canta...
Sunt foarte deprimata cu aceasta ocazie.
Ma mai incalzeste putin ca vin Moby, Franz Ferdinand si Killers la Bestfest , si ca pe 13 februarie, Travis au concert la Madrid (la care o prietena de-a mea chiar s-ar fi putut duce, daca imprejurarile erau altele. Asta ma face si pe mine sa ma simt aproapeeee). Pai tot e bine, ca e pe aici, pe continentul asta. (Ca sa nu-mi mai amintesc cum au fost REM la festivalu' de la Sziget de anu' trecut si eu habar n-am avut. In timp util adica, sa-mi pot vinde ce mai am pe acasa ca sa reusesc si eu sa merg :)
Deci ce sa mai zic?... Presupun ca pot merge la concertele lor si cand o sa am o varsta mai respectabila decat cea pe care o am acum, dar nu prea mai am rabdareee! :((