vineri, 30 mai 2008

Sado maso blues bar


Am fost la teatru. Si pe langa lucrul asta, care e unul dintre cele mai aducatoare de bucurie pentru mine, am fost si la o piesa in care jucau actori la piesele carora mergeam acum ceva ani, pe vremea cand terminau ei facultatea, fapt care m-a ajutat sa-i tin minte ca pe o generatie. Pentru mine asta inseamna ca toti sunt actori exceptionali. (Insa nu stiu la ce clasa au absolvit, ar fi frumos de stiut). Atunci cel mai mult mi-au placut asa: "KMRL", o piesa foarte sensibila si plina de subtilitati si "Blues pentru un mort", despre care nu mai stiu sigur daca era in acelasi an cand terminau ei, dar stiu ca avea actori de acelasi calibru, si ca era cea mai trista piesa de teatru pe care am vazut-o vreodata.
Astazi am vazut "Sado maso blues bar" de Maria Manolescu, in regia Gianinei Carbunariu (care tin minte ca si atunci, pe vremuri, regiza mare parte a pieselor cu actorii "mei").
E o piesa brutala. Asta e prima impresie. Dupa care m-am prins pe parcurs ca toata violenta aia e pentru ceva acolo, nu asa degeaba. Si mi-am dat seama de toate intamplarile care se presupune ca modelasera personajele, pana sa ajungem sa le vedem si sa le intelegem noi.
E o piesa la care am ras, la care in momentul cand mi-a venit sa plang, s-a intamplat imediat ceva care m-a distras, la care se vede cat conteaza si improvizatia (de care sunt capabili numai actorii mari, ca cei de azi), la care iti vine sa te ridici si sa mergi si tu pe scena si sa joci cu ei (desi mie mi se intampla asta destul de des, asa aspiranta si niciodata actrita, cum ma aflu) si la care iti dai seama (sau iti reamintesti) iar si iar cam cum e lumea in care nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa ne nastem.

Foarte mult mi-a placut piesa, foarte mult mi-au placut si actorii: Virgil Aioanei genial, asa cum il stiam oricum, Adrian Anghel din nou intr-un rol mult prea scurt pentru registrul lui de emotii si Rolando Matsangos detasat si traind piesa.

Multumesc lui
Hai la teatru! pentru invitatiile la o piesa pe care mi-am dorit de mult timp sa o vad ("Sado maso blues bar"), si la inca o piesa care urmeaza duminica ("Mady-Baby.edu").

5 comentarii:

hai la teatru spunea...

o sa transmit multumirile tale celor de la Teatrul Mic. eu n-am fost decat intermediarul. ma bucur, insa, ca te-ai simtit bine.

Omul antipod spunea...

multumesc :)

Diana Adela Martin spunea...

Daa KMRL :) si ma Cheama Isbjorg sunt o leoaica si Spatiu vital :) imi place acea generatie

Omul antipod spunea...

diana*
pe bune? in sfarsit cineva care ma intelegeee?
am vazut si eu toate piesele de pe vremea aia, cred ca era prin 2003-2004, nu mai stiu exact. toate piesele de la Cassandra, care erau in general cu actorii din generatia asta de ne place noua:)
acum multi dintre ei joaca la Teatrul Foarte Mic, mi-am dat eu seama ;)

Diana Adela Martin spunea...

a fost singura promotie a caror spectacole de absolvire mi-au placut :)
si in greenhours parca au mai avut spectacole ( gianina carbunariu stop the tempo & inca ceva, dar uite ca nu-mi amintesc)