Bubico

Care-i treaba cu oamenii care vorbesc si isi povestesc viata in tren?! Si nu ma refer aici la buna ziua, la revedere, sa aveti o zi buna, ci ma refer la aia care incep o conversatie in tren, pe care o trec prin 876456438 de subiecte si care se incheie cu greu atunci cand au ajuns la destinatie!
Eu am venit ieri cu trenul acasa si m-am simtit ca intr-un banc care incepe cu: "Erau intr-un tren un economist, un avocat si un batranel". Aaa, si eu, care pot fi trecuta in banc, de dragul respectarii adevarului, ca "fata plictisita si pe care o durea deja capul de 2 zile, cand se urcase in tren".
Eu nu pricep ce ai atata de vorbit cu oameni pe care nu-i cunosti! Adica eu oricum nu sunt foarte sociabila in general, dar nici daca as fi, nu cred ca m-ar interesa neaparat atat de mult detalii si povesti de viata ale altor oameni, cu care s-a nimerit sa merg in acelasi compartiment de tren.
Si toate ca toate, dar cand imi doresc si eu putina liniste si sa citeeeesc si nu se poate, atunci avem o problema!
Asa ca m-am aranjat intr-un mod in care imi acopeream oarecum urechile si am dormit pana am ajuns. Crunt drum, dom'ne!
P.S. E totusi de apreciat ca soarta n-a avut simtul umorului atat de pronuntat incat sa-mi adauge si un copil de pana in 5 ani si pe mama lui in compartiment, cum mi se intampla de obicei :)