Servetelele de aur (acuuum, si cu balsam!)

Eh, am ajuns sa traiesc si asta! Am indraznit si eu sa imi doresc un pachet de servetele, si in acest scop, sa ma transport chiar pana la usile Mega Image si sa-mi incerc norocul. Stiu ca nu exista gama larga din care pot sa aleg, care exista in alte supermarketuri mai mari, dar nu-mi trecea prin minte ca aici n-o sa gasesc decat cateva, dintre care am facut greseala sa aleg Kleenex.
Stiind ca marca asta a fost mereu printre cele nu atat de ieftine, dar totusi nu-mi imaginam cat costa. Si nici nu puteam sa descopar pretul, pentru ca la Mega Image preturile sunt asezate foarte aiurea, astfel incat pretul pe care il cauti este pe undeva pe acolo, dar nu exact deasupra sau dedesubtul produsului respectiv, ci in zona....
E adevarat ca iti lasa imaginatia sa zburde libera si iti dezvolta partea aia a creierului care se ocupa cu creativitatea, dar pentru mine a fost prea scump acest exercitiu imaginativ.
Servetelele mele, care se gaseau in numar de 8 pachetele in pachetul mare, au costat nici mai mult, nici mai putin de 8,49 lei. Noi. Iar pe bon apar sub numele magic si elegant de "batiste cu balsam".
Pai zi asa, ca mi s-a luat o piatra de pe inimaaaa, daca sunt cu balsam, atuncea da, dom'ne.
Pai cat ma asteptam sa coste, aaaaa???!

Sila

Nu stiu multe amanunte, pentru ca n-am avut rabdarea si inclinatia sa ma uit la stiri mai pe larg, dar stiu indeajuns despre marea vanatoare a "regilor" lumii (sau Europei, ca nu stiu de unde erau toti marii granguri care au fost prezenti) care a avut loc la invitatia lui Tiriac, incat sa ma cam enervez.
Adica e treaba lor (oarecum) ca isi gasesc placerea si vad viata mai roz daca omoara niste mistreti, ceea ce nu e exclusiv treaba lor oricum, dar sa zicem.
Insa sa trebuiasca sa si stim noi, prostimea care ne inghesuim sa respiram si sa traim pe langa ei, sa vedem la stiri timp de trei zile ce s-a mai intamplat la aceasta mareata vanatoare si cati mistreti au mai fost executati intre timp, si ce poze si-au facut milionarii cu gusturi alese, impreuna cu cele mai frumoase dintre animalele pe care le-au omorat, si probabil sa ma mai si bucur pentru ei, atunci simt cum mi se dezvolta rapid un mare dinte impotriva tuturor trivialitatilor de care sunt in stare oamenii pe planeta asta.
Sunt convinsa ca sunt o multime de lucruri care se petrec in lume si care sunt ingrozitoare si cu care n-as fi de acord si as trece prin aceleasi stadii de revolta si indemn la lupta comuna impotriva lor, dar cel putin, nu ajung pana la mine toate atrocitatile astea (altfel nu le pot spune). Adica stiu ca ele exista, dar nu mi se da ocazia sa ma consum pentru fiecare cruzime din lume, pentru ca nu aflu de fiecare in parte si am doar o viziune generala si exterioara a lucrurilor.
Dar cand e vorba mai ales de animale, care pentru mine sunt un punct sensibil si au fost dintotdeauna, mi se aduna laolalta toate imaginile cu animale pe care n-am putut sa le iau si sa le cresc eu (pentru ca nu incapeau la mine acasa), si care sunt cele mai frumoase si mai prietenoase fiinte din lume, atunci sunt total in afara problemei. E mai mult decat ca nu inteleg de ce e nevoie sa te "simti bine" omorand animale. Nu mi-e clar prin cate "hobby-uri" ratate a fost nevoie sa treaca acesti milionari tristi, fara preocupatii si fara gust pentru viata, ca sa decida ca au gasit savoarea care le lipsea si sensul vietii in impuscat mistreti!!!

Rushdie e un poet?

In "Pamantul de sub talpile ei", Rushdie zice asa, printre altele:
"In vecinatatea ei nimic nu mai era ferm. Pamantul tremura si, desigur, fisurile se propagau in ea din crestet pana in talpi, iar fisurile din fapturile omenesti pana la urma se casca, asemenea crapaturilor din pamantul ranit."
E foarte sensibil in cartea asta, foarte uman si fragil, iar mie mi se pare ca-mi explica cum sunt eu.
E uimitor pentru mine cand imi dau seama ca geniul unui scriitor poate merge pana acolo incat intelege si descrie diferitele forme de a fi ale oamenilor, si in acelasi timp ii insumeaza pe toti intr-o mare de suferinte, neimpliniri si copilarii netraite.
Nu ma vad in tot ceea ce sunt personajele lui, dar cred ca felul cum simt ele se intalneste si in afara povestilor lui imaginare.
Mi se pare ca Rushdie e un poet care scrie proza si de asta e genial.