joi, 17 septembrie 2009

Rushdie in Romania !!!

Am citit intr-un ziar acum vreo ora ca o sa vina in Romania si de atunci tot sun pe toata lumea sa le spun :))
Sunt foarte bucuroasa, eu ma gandeam (de cand a fost Pamuk in Romania), ce frumos ar fi sa vina asa si Rushdie si sa am ocazia sa merg sa il ascult cum discuta intr-un cadru deschis cu oameni destepti, dar nu credeam cu adevarat ca o sa vina (din cauza conditiilor in care exista si circula el de mai multi ani, dupa publicarea "Versetelor satanice").
Dar acum inteleg ca e chiar posibil sa vina in noiembrie in Romania.
Pai daca vine si el, sa ma gandesc acum in continuare pe cine imi mai doresc eu sa vad aici, ca vad ca se implineste ;)
Later edit: adaug aici ce am scris pe blogul de pe Yahoo 360, pe vremuri, dupa ce am fost sa-l vad pe Pamuk :)

Cica Pamuk inseamna in limba turca “bumbac”. Dar eu am fost azi sa-l vad pe Pamuk omul, omul scriitorul, omul castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura in 2006.
La momentul respectiv, cand i-am auzit la radio numele, m-am tot chinuit si am cercetat prin diferite surse, ca sa inteleg si eu ca lumea cum il cheama pe respectivul castigator.
Mi-am notat pe o bucatica mica de hartie numele lui adevarat, cand l-am aflat, si cred ca de atunci nu l-am mai uitat (nu ca ar fi numele foarte usor de tinut minte, ci pentru ca dupa aceea, s-a vorbit foarte mult despre el, unde mai pui ca am cumparat si eu cartea lui castigatoare si am si citit-o intre timp).
Mi-a placut. Mi-a placut pentru ca actiunea se petrece in secolul XVI, pentru ca e un roman pe de o parte istoric, pe de o parte de dragoste, si politist, si cu povestiri in rama, si cu de toate. Si mi-a placut pentru ca mi s-a parut ca Pamuk este un corespondent al lui Rushdie in Turcia. Iar asta e un argument puternic pentru mine. (Probabil ca in partea aia de lume, viata unui singur om e compusa din viata tuturor celor care traiesc in jurul lui, si am constatat ca lucrul asta e foarte captivant pentru mine, ca cititor. Si la Pamuk, si la Rushdie).
Asa ca azi, stiind de vreo luna ca vine in Romania, la invitatia editurii Curtea Veche, am fost si eu sa vad si sa ascult discutia dintre Pamuk si alti oameni destepti, de la Ateneu. Si mi-a placut foarte mult, plus ca acum pot sa spun si eu ca am autograful unui castigator al Premiului Nobel (pentru Literatura !!!)
Care mi-a multumit, dupa ce mi-a semnat cartea.

joi, 10 septembrie 2009

The Resistance

Am ascultat noul album Muse si am ramas fermecata. Nu atat pentru ca e Muse si se recunoaste ca e Muse, dar in acelasi timp e muzica simfonica, si e Queen!!
Ceea ce pentru mine e de doua ori bine. Adica in capul meu suna asa de frumos si de melodios, iar cele trei melodii-simfonii de pe album cred ca ar fi placut cuiva ca..., sa zicem, Beethoven (ca nu-mi vine acum in minte inca vreun compozitor la fel de depresiv, serios uneori si de multe ori solemn, dar atat de frumos-audibil).
Adica el ar fi inteles niste lucruri din muzica asta "moderat simfonica" de pe albumul nou Muse.
Atasez putina muzica adevarata :)

marți, 1 septembrie 2009

You Must Love Me -filmat de mine ;)

Em-ei-di-ău-en-en-ei-Mădannaaaaa

Ei na poftim, am fost si la Madonna. Frumos la concert, si ce frumos ar fi fost daca si vedeam oaresce :))
Am avut bilet in Gazon A, unde ma gandeam ca stau foarte bine si am sa reusesc sa vad relativ bine, ceea ce cam asa e, fata de cei din Gazonul B, de exemplu, dar fata de oricine mai inalt decat mine, nu e asa. Am mai topait si am mai zarit cate ceva, dar mare parte din concert l-am vizionat pe ecranul mare care era mai aproape de mine.
De aia m-am bucurat ca am mai facut poze si filmulete, poate macar in alea vad si eu, ulterior, la ce concert am fost.
Dar mi-ar fi parut rau sa nu merg si sa o ratez pe Mădannaa, ca nu cred sa mai vina ea prea curand in Romania.
Deci bilele negre pentru mine sunt: ca n-am prea vazut bine, nefiind de inaltimea lui Muresanu, ca a inceput concertul la 21:50, cand deja nu mai aveam chef de nici un concert si ma dureau picioarele de vreo 3 ore de stat acolo in asteptarea ei, ca m-am inecat cu praf pe care l-am tot expectorat cateva ore bune dupa concert, ca acel praf a rezidat nu numai in plamanii si nasul meu, dar si pe partea de sub genunchi a blugilor si pe tenesi, astfel incat aratam ca o mobila nestearsa de praf de vreo juma' de an, ca a durat foarte mult sa intram SI sa iesim de la concert, ca m-am bucurat degeaba ca o sa mearga metroul, pentru ca cineva a avut ideea buna sa inchida statia de la Izvor (jandarmii informandu-ne foarte politicos ca aici e inchis, dar putem merge sa luam metroul de oriunde altundeva, de la Eroilor, de la Unirii, si tot asa) - asa ca am facut o plimbare binefacatoare, necesara si obligatorie la 1 noaptea.
Iar bilele albe sunt ca am fost si eu sa o vad pe Madonna, dom'ne! Pentru mine momentul cel mai frumos a fost cel dedicat lui Michael Jackson (speram sa-l aminteasca cumva in concertul ei, dar mi s-a parut si mai frumos ca s-a gandit la el in felul asta).
Mi-a placut ca a cantat "Like a Prayer", "You Must Love Me", "Human Nature", "Vogue" si multe altele, si mi-a parut rau ca n-a cantat "American Life", "Like a Virgin", "Hang Up', "Rain", "Beautiful Stranger" si tot multe altele, dar nu aveau unde sa incapa toate numai in doua ore.
A fost un concert la care e frumos de mers.
Am gasit pe net una din melodiile care mi-au placut cel mai mult la concert si pe care n-o stiam:





marți, 18 august 2009

Ei impreuna



I-am citit separat si acum m-am gandit sa-i citesc si impreuna. Adica unul dupa altul, ca de citit concomitent mai multe carti, m-am lasat mai demult.
Si am vrut sa-i citesc asa ca sa vad daca seamana. Si intr-adevar, in cateva privinte seamana, iar diferentele care sunt intre ei (intre scrierile lor) sunt pozitive, constructive si apartin fiecaruia.
Amandoi scriu multe nuvele, in mare parte, stilul e de multe ori asemanator, in sensul ca nu scriu greoi, dar nu au nici un limbaj prea usor ca sa te poti plictisi, daca esti atent, prinzi niste mici invataturi de la ei si de cele mai multe ori, m-am surprins criticand personaje care cred ca au fost create cu exact acest scop, dar cu o subtilitate care le da in prima instanta circumstante atenuante si care pe mine ma fac sa ma simt putin vinovata pentru ca acum imi displac.
O diferenta ar fi ca el e si un filosof si discuta teme mai dure si mai "din viata", personaje in drumul lor spre nebunie, care vine fie din interior, fie din cauza conditiilor exterioare lor, iar ea, fiind oricum o feminista convinsa si militanta si recunoscuta, scrie de multe ori despre niste femei care nu merita prea multa consideratie, care trebuie putin cercetate, ca sa culegem de acolo ce nu e bine si sa tinem minte. Si se supara daca nu ne prindem de lucrurile astea.
In sfarsit, asa cred eu...
Mie imi plac mult amandoi. Si in biblioteca incerc mereu sa-i pun alaturi.

miercuri, 12 august 2009

"A borduri" sau "a nu borduri"

A inceput demult, cam vreo 2 luni sa tot fie... Si nu vad utilitatea.
Tot asfalteaza si niveleaza si mai pun un strat si iara niveleaza si "bordureaza" si tot asa, in continuu, la mine in fata blocului, in asa fel incat de la etajul 8 chiar se aude ca si cum ai fi acolo cu ei.
Si nu e de gluma, ca am mai plecat cateva zile, m-am intors si tot aici erau :((
Si nu mai termina odata. Adica sa zicem ca asta e treaba lor si trebe facuta, ma rog, dar eu ce vina am??? Ca mie imi placea asa cum era inainte (bine, aici pot sa ma abat putin de la subiect, ca "inainte" pentru mine inseamna chiar demult, pe vremea cand erau casele vechi in fata blocului meu, si nu astea noi, etajate, colorate si extrem de urate, cand aveam un gard dintr-un fel de tabla, pe care desenam cu creta si aveam o bara din aia de batut covoare, pe care ma dadeam pana imi ieseau bataturi in palme).
Adica pe vremuri. Nu mai exista nimic din toate lucrurile astea (o singura casa a supravietuit, din cele de atunci, care cred ca e si cea mai veche si mai frumoasa si care are un brad mare in curte, si pe care n-o sa reuseasca astia niciodata sa o darame!).
Ei, si intre toate casoaiele astea castelate, trebe ei neaparat sa tot dreaga acolo asfaltu', sa nu pot dormi si nici macar sta cu geamul deschis vara, la 40 grade.
Si daca tot lucreaza toata ziua (ca de lucrat lucreaza, i-am vazut eu!), de ce nu mai termina odata? Cat poate sa dureze toata inutilitatea asta?
Si de ce imi strica strada?..:(

marți, 21 iulie 2009

Spleen inversat

Cateodata e frumoasa si vara. Cand e mai racoroasa putin ("valoristic" vorbind, de vreo 25 grade si gata!) si cand mai adie cate un vanticel din cand in cand, atunci ma apuc sa ma simt asa ca in cantecul asta.



Si daca tot sunt nascuta vara, mi-am adus aminte ce frumos e sa fie ziua ta si m-am hotarat ca mi-as dori sa fie ziua mea cel putin odata la cateva luni (mai des de atat, si-ar pierde noutatea, ma gandesc...).
E foarte trist dupa ce trece ziua ta, asta pot sa va zic, si perioada asta poate dura mai mult sau mai putin (la mine inca nu s-a incheiat :))
Am vrut sa mentionez cumva momentul asta in care nu sunt certata cu vara, ca nu sunt prea dese (momentele adica). Si e placut. E foarte eliberatoro-hippie-istic sentimentu'.

joi, 9 iulie 2009

Despre Paris

Am fost din nou in unul dintre "orasele mele". Praga a ramas in continuare pe locul intai, dar parca am inteles mai bine Parisul de data asta.
In orice caz, e vorba si de anotimp. Cel putin pentru mine, daca vreau sa merg undeva unde am de gand sa ma tot invart si sa ma tot plimb, atunci e neaparata nevoie sa NU fie vara. Si daca e vara, atunci in nici un caz sa nu fie mai cald decat acasa, ceea ce la Paris a fost :((( Incredibil de cald si cu incredibil de multa lume, dar in rest, e tot el, l-am recunoscut :))
Acum am avut ocazia sa stau si mai mult timp, dar tot in graba mi s-a parut ca am facut totul, de frica sa nu pierd cumva ceva (bineinteles ca n-am mers peste tot unde as fi vrut).
Dar acum, chiar asa pe graba, mergand sistematic aproape si bifand toate locurile (ca eu sunt genul asta de turist, care inainte sa plece undeva, isi citeste concentrat ghidul cumparat in prealabil, doar ca sa-si aminteasca dupa aceea ce a ratat), mi-au placut o gramada de lucruri care apartin locurilor de acolo.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut cimitirul Montparnasse (unde am mers nestiind cati oameni mari am sa gasesc acolo), care e mai mic decat Père Lachaise, dar parca mai artistic, mai poetic si mai trist. Asa mic cum e, e totusi mare, si am tot cautat mormantul lui Cioran vreo 40 minute, cu planul cimitirului in mana, cu gasit de alte morminte trecute acolo, care erau paralele cu al lui, sau vis-a-vis de al lui, orice am fi facut, nu-l gaseam.
Dar din cauza asta ne-am intalnit cu omul meu preferat din toata calatoria, un domn de vreo 60 ani, cu o carte in mana, care se plimba pe alei si ne-a vazut nelamuriti si destul de "japanese tourist-look alike". Asa ca ne-a intrebat daca ne-am ratacit si i-am spus ca il cautam pe Cioran si nu-l gasim deloc deloc, si asta a fost momentul meu personal de glorie. Domnul a zambit si a spus: "Aa, pai va pot duce eu la el. Sunteti romani?"
Si am continuat sa vorbim cu el, pe drum spre Cioran, dupa aceea spre Ionesco, unde ne-a dus tot el, apoi la mormantul unui sculptor mai avangardist (César), de care nu stiam si de care ne-a povestit tot el.
Era un domn care cred ca ar fi stiut sa ne duca la orice mormant de acolo, daca am fi vrut, si caruia i-ar fi facut si placere sa faca asta.
Mi-a parut tare rau ca atunci cand l-am intalnit, eram deja de vreo 3 ore acolo si trebuia sa plecam in curand.
Si pe locul doi, mi-au placut mult gradinile de la Versailles. Foaaaarte frumoase si mari si verzi si cu rate in mici iazuri, foarte regeasca atmosfera. Bine, fara sa ne gandim cum traiau oamenii de rand atunci cand a fost construit castelul si gradinile inclusiv, ignoram asta.
Iar pe locul trei, mi-au placut doua lucruri la fel de mult: cand am urcat in Notre Dame si am vazut toti gargouilles de aproape si m-am minunat de ei, si muzeul Orsay, unde am vazut primul Klimt adevarat din viata mea, chiar tabloul pictat de el, autentic, nu ca toate calendarele si revistele si cartile mele cu picturile lui. Si am fost foarte mandra de treaba asta :)
Iar locul meu preferat din Paris e tot Jardin de Luxembourg (care are intr-unul din iazurile ei si o casuta mica pentru rate) si care e plina de copaci, de poteci, de soare si statui frumoase.










vineri, 26 iunie 2009

..

Eu am sa mi-l amintesc asa:

vineri, 29 mai 2009

Leapsa cu "Daca"

Cea de-a doua leapsa frumoasa e foarte "imaginativa". Zice asa:

Daca eram o luna, as fi fost – luna mai, pentru ca e mijlocul primaverii.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – joi, pentru ca simt si anticipez zilele care urmeaza, si apuc sa ma tot bucur de ele pana vin :)

Daca eram o parte a zilei, as fi fost - momentul dinainte de inserare, atunci cand inca mai e putina lumina afara.

Daca eram un animal marin, as fi fost – calut de mare.

Daca eram o directie, as fi fost – in sus.

Daca eram o virtute, as fi fost – cinstea.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Jacques de Molay.

Daca eram o planeta, as fi fost - Luna, cred, ca cica Luna ma influenteaza pe mine cel mai mult (si ca sa pot fi stapana pe mine, in felul asta :))

Daca eram un lichid, as fi fost – apaaaaaa!

Daca eram o piatra, as fi fost - o piatra de rau, colorata si rotunda.

Daca eram o pasare, as fi fost – o pasare Colibri.

Daca eram o planta, as fi fost - un arbore Sequoia.

Daca eram un tip de vreme, as fi fost – ploaia de vara sau ploaia si atat.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost – o vioara.

Daca eram o emotie, as fi fost - o surprindere bucuroasa.

Daca eram un sunet, as fi fost – un mieunat de pisica :)

Daca eram un element, as fi fost – pamant.

Daca eram un cantec, as fi fost – "Don't Dream It's Over' de Crowded House.

Daca eram un film, as fi fost – "La Vita E Bella"

Daca eram un serial, as fi fost – "Friends" (sau "Grey's Anatomy", depinde daca trebuia sa fiu un serial vesel si haios, sau un serial prin definitie trist, suparat si problematic).

Daca eram o carte, as fi fost – "Magicianul" de John Fowles.

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Saleem Sinai.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost – cartofi prajiti, de ce mai intrebi? Sau inghetata de nuci din aia buna de care se gaseste numa' la Plus ;)

Daca eram un gust, as fi fost – gustul de capsuni.

Daca eram o aroma, as fi fost - mirosul pamantului spalat de ploaie.

Daca eram o culoare, as fi fost – verde, fara discutie.

Daca eram un material, as fi fost – bumbac sau in.

Daca eram un cuvant, as fi fost – absolut.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost – ochii.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost - bucuria atunci cand si ochii râd.

Daca eram o materie de scoala, as fi fost – istorie.

Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost - Lidia in jurul lumii

Daca eram o forma, as fi fost – o stea.

Daca eram un numar, as fi fost – 5.

Daca eram o masina, as fi fost – un Mini.

Daca eram o haina, as fi fost – o bluza larga din in.

Daca isi doreste cineva leapsa asta sau pe cea de dinaintea ei, ele par a fi doritoare sa calatoreasca :) Deci sa se indrepte catre cine le place (pe ele, pe lepse ;).

Despre carti

Am descoperit doua lepse faine pe internet, pe care, cum nu mi le da nimeni si mie, mi le auto-ofer :) Prima dintre ele este despre caaaarti!

1. Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Pai apare Rushdie cel mai des (EVIDENT :)), ca de la el am reusit performanta sa imi lipseasca numai o carte ("Dincolo de limite"), care nici nu-s convinsa ca a aparut la noi. Si Pamuk :)

2. Din ce carte ai mai multe exemplare?
Din "Lorelei" de Ionel Teodoreanu, ca aveam un exemplar foarte vechi, rupt si ras-rupt, lipit cu scoci, si asa ca am cumparat cartea si cand a aparut acum la "Jurnalul National".


3. De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost îndrăgostită în secret?
Putin de Maurice Conchis, din "Magicianul" de Fowles..


4. Ce carte ai citit cel mai des?
Sunt cateva carti la care revin din cand in cand, dar destul de rare. Pentru ca am avantajul ca eu uit repede si filmele si cartile, asa ca ma bucur cand le recitesc (tin minte numai daca mi-au placut mult sau nu).
Am recitit "Regii blestemati" de Druon si o sa o tot recitesc, odata la cativa ani, ca sa ma reincarc :) Si "Pe aripile vantului" cred ca am citit-o de vreo doua ori, dar cred ca ma opresc aici. Aa, si "Magicianul" de Fowles, care e in acelasi regim de recitit odata la ceva vreme.
In curand am de gand sa recitesc "Copiii de la miezul noptii" a lui Rushdie.


5. Care era cartea ta preferată la 10 ani?
La 10 ani nu cred ca eram o cititoare tare avida :)), dar pe la 14-15 ani, cred ca "Ciresarii" si "Cismigiu & Company". Foaaarte frumoase carti...
Si "La Medeleni".


6. Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
"Femeia nisipurilor" de Kobo Abe. Deloc nu mi-a placut.


7. Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
"Versetele satanice" si "Pamantul de sub talpile ei" de Rushdie si "Toti oamenii sunt muritori" de Simone de Beauvoir si "Fortareata alba" de Pamuk.


8. Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Orice de Rushdie sau Pamuk (da, am niste obsesii :)) sau "Magicianul" al lui Fowles sau "De ce fierbe copilul in mamaliga" de Aglaja Veteranyi.


9. Cine crezi că ar trebui să câştige Premiul Nobel pentru Literatură?
Mai e nevoie sa spun? ;) Totusi, sunt multumita ca Pamuk deja a luat premiul, ca eu asa l-am descoperit (cu toate ca mi-a placut parca si mai mult "Cartea neagra" decat "Ma numesc Rosu", dar tot e bine, ca e vorba de el).


10. Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
"Amurgul templierilor" de Hanny Alders. Dar si "Copiii..." lui Rushdie. Sau "Beatles" de Lars Saabye Christensen.


11. Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un autor, o carte sau un personaj literar.
N-am avut.


12. Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
N-am.


13. Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
"Toamna patriarhului" de Marquez sau "Zgomotul si furia" de Faulkner. Atata de greu a mers intelesu' si cititu" la cartile asteaaa.... Si nu mi-au placut.
Aa, si din "Pendulul lui Foucault" de Eco, nimic n-am inteles, din cate mi-aduc eu aminte :)


14. Preferi autorii francezi sau ruşi?
Prefer toti autorii. Mai ales cei mai dinspre Orient, de ceva vreme.


15. Shakespeare, Milton sau Chaucer?
N-am citit pe nici unul :(


16. Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Nimic.


17. Care e romanul tău favorit?
"Magicianul"


18. Scriitorul favorit?
Rushdie, Pamuk, Camus, Balzac, Zola, Fowles, Henry James, Somerset Maugham, Hawthorne, muuulti (cand eram mai mica, Dumas si Zevaco :).


19. Joci ceva?
Macao, Activity (ce intrebare e asta?!)


20. Povestiri scurte, schiţe?
Da.

21. Non-ficţiune?
Rar, dar da.


22. Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Sadoveanu si Jules Verne (ca nu-mi plac si m-au chinuit de numa').


23. Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
"Viata lui Pi" de Yann Martel. Sa ma incurajeze putin, ca poate fi si mai rau decat singur pe o insula pustie :))


24. Şi acum ce citeşti?
"Sanctuarul" de Raymond Khoury.

sâmbătă, 16 mai 2009

Ntz!

Ei bine, nu! Pot sa ma straduiesc eu din rasputeri sa-i vad acolo departe pe scena, pe Depeche Mode, ca oricum ei n-o sa fie acolo :))
Mi-a picat fisa (de vreo cateva zile, totusi) ca nu mi-a fost dat sa ii vad si eu in concert. Mai intai nu mai aveam cu cine merge, dupa care am tot tras de oameni sa mearga cu mine, si toti oamenii ziceau ca da, dar cu juma' de gura si tot bombaneau cumva, pentru ca nu tineau neaparat sa vina, nefiind neaparat fani "de venit la concert".
Asa ca dupa ce se hotarase in sfarsit unul din oamenii astia pe care i-am tot batut la cap, sa vina cu mine, atunci nu se mai poateeee. Pai cum de ce? Pai nu mai vine trupa, stai tu linistita, ca tot degeaba. Eu cred ca am adus personal niste ghinion sau ceva, ca asa de-abia asteptam sa merg la concert, chiar si singura, incat s-au anulat 4 concerte acum, cu ocazia asta...
Si tin minte si clipa din care sunt eu fan al astora de la Depeche (nu fan foarte mare, dar indeajuns de fan sa imi doresc sa ii vad in concert). De cand eram mica si am vazut eu la televizor clipul in care un rege (ca doar are coroana evidenta pe cap!) se plimba cu un sezlong dupa el, prin desert, prin paduri, pe pajisti, pe la Polul Nord, peste tot, si la sfarsit se aseaza frumos pe sezlong si e calm si seren. Adica vorbesc de clipul de la "Enjoy the silence". Si de atunci i-am tinut eu minte.
Si in semn de protest, nici nu adaug aici clipul sau orice referire la ei, de pe Iutuuuub :(

miercuri, 13 mai 2009

Sa dormiiiiim..

Care e treaba cu trezitu' de dimineata? Adica oare toata lumea se simte la fel de incapabila si nepotrivita pentru trezitu' dimineataaaa devreme?
La mine asa-i: simt ca am fata umflata, dar totusi trasa spre parti, adica parca imi intinde cineva pielea, dar totusi ansamblul fetei ramane umflat si se simte ciudat :))
Merg foarte greu si nu vreau sa vorbesc cu nimeni, iar daca cineva vorbeste cu mine, e destul de probabil ca o sa tip la acel cineva. Ma uit urat la oricine (bine, asta se aplica oricum la mine, atunci cand merg pe strada, mi-am dat eu seama...)
In schimb, daca apuc sa dorm pana la 8-8:30 sau chiar 9, atunci e alta viata. Adica da, tot as vrea sa mai dorm, dar nu ma mai simt asa "incomod".
Iar atunci cand tre' sa plec undeva si ma trezesc chiar pe la 4 sau 5 sa prind nu stiu ce tren, atunci sunt atat de aeriana, incat nu pot reactiona la nimic. Nu zic nimic, nu fac nimic, numa' respir. Asta pana pe la 9-10, cand reintru si eu in "program de trait".
E de prisos sa zic ca azi m-am trezit devreme :(

duminică, 10 mai 2009

Filme de ajutor pentru suflet

Sunt putine filme care imi plac mult, foarte mult, care raman blocate in mintea mea si din cand in cand, isi mai adauga singure cate o concluzie. Adica imi mai clarifica mie niste lucruri...
Mi-am dat seama ca odata la foarte mult timp, descopar un film asa. Dar dureaza, perioada dintre "descoperiri" e mare si entuziasmul si concentrarea sunt la fel de mari, atunci cand dau iar peste unul :)
Acum simt ca e momentul sa apara din nou.. Au trecut cam 4-5 ani de la ultimul film de care sa ma bucur asa de mult. O parte din filmele "mele" deja descoperite si in permanenta "concluzionare" sunt cele putin povestite mai jos, dar e greu de explicat de ce sunt asa frumoase pentru mine. Spun ele singure, povestesc niste dedesubturi intortocheate si neasteptate ale oamenilor, pe care mi-am descoperit talentul de a le uita, doar pentru a ma mai uita mereu si mereu la ele.











duminică, 26 aprilie 2009

Dincolo



Eu nu pricep de pe ce album REM e "The Great Beyond". Am cautat si tot cautat si e o melodie fantoma, vad...