Despre Paris

Am fost din nou in unul dintre "orasele mele". Praga a ramas in continuare pe locul intai, dar parca am inteles mai bine Parisul de data asta.
In orice caz, e vorba si de anotimp. Cel putin pentru mine, daca vreau sa merg undeva unde am de gand sa ma tot invart si sa ma tot plimb, atunci e neaparata nevoie sa NU fie vara. Si daca e vara, atunci in nici un caz sa nu fie mai cald decat acasa, ceea ce la Paris a fost :((( Incredibil de cald si cu incredibil de multa lume, dar in rest, e tot el, l-am recunoscut :))
Acum am avut ocazia sa stau si mai mult timp, dar tot in graba mi s-a parut ca am facut totul, de frica sa nu pierd cumva ceva (bineinteles ca n-am mers peste tot unde as fi vrut).
Dar acum, chiar asa pe graba, mergand sistematic aproape si bifand toate locurile (ca eu sunt genul asta de turist, care inainte sa plece undeva, isi citeste concentrat ghidul cumparat in prealabil, doar ca sa-si aminteasca dupa aceea ce a ratat), mi-au placut o gramada de lucruri care apartin locurilor de acolo.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut cimitirul Montparnasse (unde am mers nestiind cati oameni mari am sa gasesc acolo), care e mai mic decat Père Lachaise, dar parca mai artistic, mai poetic si mai trist. Asa mic cum e, e totusi mare, si am tot cautat mormantul lui Cioran vreo 40 minute, cu planul cimitirului in mana, cu gasit de alte morminte trecute acolo, care erau paralele cu al lui, sau vis-a-vis de al lui, orice am fi facut, nu-l gaseam.
Dar din cauza asta ne-am intalnit cu omul meu preferat din toata calatoria, un domn de vreo 60 ani, cu o carte in mana, care se plimba pe alei si ne-a vazut nelamuriti si destul de "japanese tourist-look alike". Asa ca ne-a intrebat daca ne-am ratacit si i-am spus ca il cautam pe Cioran si nu-l gasim deloc deloc, si asta a fost momentul meu personal de glorie. Domnul a zambit si a spus: "Aa, pai va pot duce eu la el. Sunteti romani?"
Si am continuat sa vorbim cu el, pe drum spre Cioran, dupa aceea spre Ionesco, unde ne-a dus tot el, apoi la mormantul unui sculptor mai avangardist (César), de care nu stiam si de care ne-a povestit tot el.
Era un domn care cred ca ar fi stiut sa ne duca la orice mormant de acolo, daca am fi vrut, si caruia i-ar fi facut si placere sa faca asta.
Mi-a parut tare rau ca atunci cand l-am intalnit, eram deja de vreo 3 ore acolo si trebuia sa plecam in curand.
Si pe locul doi, mi-au placut mult gradinile de la Versailles. Foaaaarte frumoase si mari si verzi si cu rate in mici iazuri, foarte regeasca atmosfera. Bine, fara sa ne gandim cum traiau oamenii de rand atunci cand a fost construit castelul si gradinile inclusiv, ignoram asta.
Iar pe locul trei, mi-au placut doua lucruri la fel de mult: cand am urcat in Notre Dame si am vazut toti gargouilles de aproape si m-am minunat de ei, si muzeul Orsay, unde am vazut primul Klimt adevarat din viata mea, chiar tabloul pictat de el, autentic, nu ca toate calendarele si revistele si cartile mele cu picturile lui. Si am fost foarte mandra de treaba asta :)
Iar locul meu preferat din Paris e tot Jardin de Luxembourg (care are intr-unul din iazurile ei si o casuta mica pentru rate) si care e plina de copaci, de poteci, de soare si statui frumoase.