Tiersen imi datoreaza un concert :(

Am fost si eu la concertul Yann Tiersen din seara asta... Rau am facut.
Adica eu credeam ca fac bine si ca o sa plec fermecata si bucuroasa ca am putut sa aud live muzica aia frumoasa din "Amelie" si n-am recunoscut nimic din ce stiam.
El a cantat din cand in cand la vioara, frumos probabil, dar nu prea puteam auzi, din cauza zgomotelor care acopereau orice s-ar fi putut distinge.
A fost atat de mult de extrem de foarte de cel mai zgomotos, incat si daca era ce ma asteptam eu, tot ma simteam lezata in simtul meu auditiv. Si plin de sunete din alea care par aduse din alte lumi, planete si galaxii, si care nu intelegeam pe deplin ce rol aveau acolo..
Imi pare rau, dar nu mi-a placut. Si nu e concertul la care am luat eu bilet, nu e muzica aia de poveste, de primavara, de imaginatie, de Paris, pe care o stiam eu compusa si cantata de Yann Tiersen.

Timi the cat :)

El e Timi (asa o sa-l cheme pe pisoiul cel mai frumos posibil, ca e un nume si mai frumos decat Garfield :)
Acum e pe drum spre noua lui resedinta, unde o sa fie fericit si o sa mai primesc din cand in cand poze si povesti despre cum creste el mare. A cucerit pe toata lumea peste tot pe unde am trecut cu el, inclusiv pe soferul de taxi care era mai preocupat de el decat de condus ;)
P.S. Am fost informata ca din cauza ca e nazdravan si zapacit si vesel si mereu in actiune sa faca el ceva, s-ar putea sa il cheme Ninja :))

Catel doritor de om bun

Am primit un mail scris de cineva pe care il inteleg pe deplin (tocmai ce m-am simtit si eu asa, dar am avut norocul sa se rezolve situatia :)
Poate ii gasim stapanul catelului, sau un alt om care sa il merite cu adevarat..
Mailul pe care l-am primit zice asa:
"Am gasit in zona depoului IMGB un caine din rasa pitbull, de culoare alba si cu pete galbene (bej), o pata mare pe ochi, si pe spate, are aproximativ 1 an si 2 luni. Este foarte speriat, foarte slab, dar este extrem de sociabil si dulce daca ii castigi increderea. Eu i-am dat de mancare si apa, ba chiar l-am luat si in brate. I-am dat sa manance din mana, deci nu este agresiv. Se sperie la orice zgomot, si are la gat o zgarda din lant metalic. Oricat de mult as vrea sa il pastrez, nu am conditii, am deja in curte 3 caini de rasa si talie mare, plus inca 2 maidanezi. Mi se rupe inima, dar nu mai am unde sa il tin. Va rog mult, haideti sa ajutam acest catelus, sa-i gasim stapanul(daca cineva l-a pierdut), sau sa gasim o persoana care sa-l adopte.
Ma puteti contacta la nr. de tel. : 0767.537.847 / 0730.338.399 si la e-mail andreidobre2003@yahoo.com."
Catelul despre care e vorba e chiar frumusetea din imaginea de mai sus :)

Garfield cel miorlaitor si torcator:)

Astazi am gasit la mine in bloc, in ghena de la parter, un pisoi care asa de tare mieuna, incat l-am auzit de sus de acasa si am coborat cu mancare, sa-l caut.
Dupa ce am dibuit unde era, mi-am dat seama ca probabil cineva l-a adus acolo si l-a lasat, pentru ca altfel nu avea cum sa ajunga el singur si mic pana acolo..
Si i-am dat sa manance, ceea ce l-a tinut ocupat vreo 15 secunde, dupa care a inceput din nou sa miaune ca din gura de sarpe, cum fac pisoii mici puiuti, si sa coboare cate una scarile ca sa vina dupa mine.
Problema mea e ca eu deja am o pisica (pe Jessica, o stiti :), care e in varsta si cu tabieturile ei si nu ii plac alte pisici pe langa ea (de ar fi tolerat, mai aveam pana acum probabil cateva, in afara de ea).
Si nu am apucat nici sa-i fac vreo poza, in graba in care sunam lume si incercam sa gasesc pe cineva care sa isi doreasca un asa pisoi frumos, si pana la urma am sunat la cabinetul veterinar al pisicii mele, unde l-am dus si pe el intr-un final, dar nici ei nu il pot pastra decat o saptamana, pentru ca au curtea plina de pui de pisica si nu se pot descurca...
Si daca n-am poza, nu pot decat sa il descriu pe frumos: eu ii zic Garfield, pentru ca e rosu in mare parte, are putin alb pe botic si un punct rosu in mijlocul albului, si labutele ii sunt albe pe jumatatea cu gherute; iar pe cap, intre urechi peste rosul lui are si niste dungi mai accentuate tot de rosu, are boticul roz si ochii albastri si e foarte pufos. Are cam 1 luna jumatate sau 2 si e motanel, si toarce foarte tare si se joaca mai mereu. Si daca nu vede o vreme pe cineva-ul care i-a facut un bine sau care are grija de el, miauna foarte tare si ii place sa fie tinut in brate.
Este cel mai frumos pisoi si ii plac oamenii foarte mult.
Imi pare rau ca n-am poza sa-l arat aici, dar e in toate felurile astea in care l-am descris. Daca vreti sau stiti pe cineva care vrea sa fie "cineva-ul" lui Garfield, imi puteti lasa o adresa de mail sau de contact aici pe blog :)
LATER EDIT: am gasit stapan pentru cel mai frumos pisoi din lume si tare mult m-am bucurat! O sa mearga undeva la curte, sa fie fericit si sa aiba prieten un catel mic si frumos :) Si sper sa mai primesc poze cu el, sa vad cum arata cand o sa fie el mare.
Cand ma duc sa-l iau de la cabinet, am sa adaug aici o poza cu el, sa vedeti ca am avut dreptate cand am spus cat de frumos e.

Old Red Eye Is Back

Asta e un cantec cam trist, despre moarte si lucruri regretate si spuse foarte frumos, dar care e cantat vesel. E un cantec foarte special.
Mie imi place cantat de Beautiful South, asa il stiu si asa l-am simtit cantat intotdeauna, dar printr-o coincidenta, am gasit un link catre acelasi cantec, interpretat chiar de solistul de la Manic Street Preachers, impreuna cu cei de la Beautiful South :)





P.S. Nu in ultimul rand, sa votam pentru R.E.M. in Romania, desigur :)
http://www.petitieonline.ro/petitie-p44164046.html

Poate R.E.M. la noi..

Am si eu un vis: sa vina R.E.M. sa ne cante :)
Asa ca am facut o petitie pe care tot vroiam demult sa o scriu, petitie care are incredere in ea insasi :)) ca o sa reuseasca. Asa sper si eu.
Atasez mai jos linkul la care poate oricine sa spere impreuna cu mine ca R.E.M. o sa ajunga in Romania pana la urma si multumesc oricui isi ia 5 minute din timpul lui sa semneze petitia :)

http://www.petitieonline.ro/petitie-p44164046.html

Ce nevoie mai avem de copaci ??!

Am fost martora unei manifestari nici nu stiu de ce fel, fara voia mea. Luni, pe la ora 5 dupa-amiaza, la Piata Universitatii, s-au "lansat" nenumarate pagini de carte in aer, la nesfarsit (cand am plecat, "evenimentul" era inca in desfasurare).
Adica existau un fel de tunuri mici si niste oameni care incarcau aceste tunuri mici cu mii de pagini de carte, dupa care practic lansau toate paginile astea in aer, ca ele dupa aceea sa cada toate pe jos.
Acum sa explic putin ordinea in care m-am enervat: mai intai pentru ca paginile alea nu foloseau la nimic dupa aceea, adica erau pur si simplu pierdute si pe copacii care s-au taiat ca sa se faca marele eveniment de toata jena nu i-a intrebat nimeni ce parere au; apoi pentru ca am constatat ca paginile faceau parte din cartea lui Octavian Paler, "Viata pe un peron", si nici pe el nu cred ca l-a intrebat nimeni, atunci cand era in viata, ce parere ar avea de o asa utilizare a ceea ce a scris el.
Si in ultimul rand, pentru ca a fost mult exagerata intentia celor responsabili cu treaba asta, in sensul ca ar fi fost suficienta mai putina hartie pentru tot.
Eu am inteles intentia lor - aceea ca trebuie sa citim mai mult, si ca ce frumos si usor si la indemana e sa citesti, si ca am putea eventual sa adunam paginile de pe jos si sa incercam sa ne facem propriul exemplar de carte, insa puteau sa induca "invatatura asta de viata" intr-un mod putin mai simbolic.

Rushdie in Romania !!!

Am citit intr-un ziar acum vreo ora ca o sa vina in Romania si de atunci tot sun pe toata lumea sa le spun :))
Sunt foarte bucuroasa, eu ma gandeam (de cand a fost Pamuk in Romania), ce frumos ar fi sa vina asa si Rushdie si sa am ocazia sa merg sa il ascult cum discuta intr-un cadru deschis cu oameni destepti, dar nu credeam cu adevarat ca o sa vina (din cauza conditiilor in care exista si circula el de mai multi ani, dupa publicarea "Versetelor satanice").
Dar acum inteleg ca e chiar posibil sa vina in noiembrie in Romania.
Pai daca vine si el, sa ma gandesc acum in continuare pe cine imi mai doresc eu sa vad aici, ca vad ca se implineste ;)
Later edit: adaug aici ce am scris pe blogul de pe Yahoo 360, pe vremuri, dupa ce am fost sa-l vad pe Pamuk :)

Cica Pamuk inseamna in limba turca “bumbac”. Dar eu am fost azi sa-l vad pe Pamuk omul, omul scriitorul, omul castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura in 2006.
La momentul respectiv, cand i-am auzit la radio numele, m-am tot chinuit si am cercetat prin diferite surse, ca sa inteleg si eu ca lumea cum il cheama pe respectivul castigator.
Mi-am notat pe o bucatica mica de hartie numele lui adevarat, cand l-am aflat, si cred ca de atunci nu l-am mai uitat (nu ca ar fi numele foarte usor de tinut minte, ci pentru ca dupa aceea, s-a vorbit foarte mult despre el, unde mai pui ca am cumparat si eu cartea lui castigatoare si am si citit-o intre timp).
Mi-a placut. Mi-a placut pentru ca actiunea se petrece in secolul XVI, pentru ca e un roman pe de o parte istoric, pe de o parte de dragoste, si politist, si cu povestiri in rama, si cu de toate. Si mi-a placut pentru ca mi s-a parut ca Pamuk este un corespondent al lui Rushdie in Turcia. Iar asta e un argument puternic pentru mine. (Probabil ca in partea aia de lume, viata unui singur om e compusa din viata tuturor celor care traiesc in jurul lui, si am constatat ca lucrul asta e foarte captivant pentru mine, ca cititor. Si la Pamuk, si la Rushdie).
Asa ca azi, stiind de vreo luna ca vine in Romania, la invitatia editurii Curtea Veche, am fost si eu sa vad si sa ascult discutia dintre Pamuk si alti oameni destepti, de la Ateneu. Si mi-a placut foarte mult, plus ca acum pot sa spun si eu ca am autograful unui castigator al Premiului Nobel (pentru Literatura !!!)
Care mi-a multumit, dupa ce mi-a semnat cartea.

The Resistance

Am ascultat noul album Muse si am ramas fermecata. Nu atat pentru ca e Muse si se recunoaste ca e Muse, dar in acelasi timp e muzica simfonica, si e Queen!!
Ceea ce pentru mine e de doua ori bine. Adica in capul meu suna asa de frumos si de melodios, iar cele trei melodii-simfonii de pe album cred ca ar fi placut cuiva ca..., sa zicem, Beethoven (ca nu-mi vine acum in minte inca vreun compozitor la fel de depresiv, serios uneori si de multe ori solemn, dar atat de frumos-audibil).
Adica el ar fi inteles niste lucruri din muzica asta "moderat simfonica" de pe albumul nou Muse.
Atasez putina muzica adevarata :)

You Must Love Me -filmat de mine ;)

Em-ei-di-ău-en-en-ei-Mădannaaaaa

Ei na poftim, am fost si la Madonna. Frumos la concert, si ce frumos ar fi fost daca si vedeam oaresce :))
Am avut bilet in Gazon A, unde ma gandeam ca stau foarte bine si am sa reusesc sa vad relativ bine, ceea ce cam asa e, fata de cei din Gazonul B, de exemplu, dar fata de oricine mai inalt decat mine, nu e asa. Am mai topait si am mai zarit cate ceva, dar mare parte din concert l-am vizionat pe ecranul mare care era mai aproape de mine.
De aia m-am bucurat ca am mai facut poze si filmulete, poate macar in alea vad si eu, ulterior, la ce concert am fost.
Dar mi-ar fi parut rau sa nu merg si sa o ratez pe Mădannaa, ca nu cred sa mai vina ea prea curand in Romania.
Deci bilele negre pentru mine sunt: ca n-am prea vazut bine, nefiind de inaltimea lui Muresanu, ca a inceput concertul la 21:50, cand deja nu mai aveam chef de nici un concert si ma dureau picioarele de vreo 3 ore de stat acolo in asteptarea ei, ca m-am inecat cu praf pe care l-am tot expectorat cateva ore bune dupa concert, ca acel praf a rezidat nu numai in plamanii si nasul meu, dar si pe partea de sub genunchi a blugilor si pe tenesi, astfel incat aratam ca o mobila nestearsa de praf de vreo juma' de an, ca a durat foarte mult sa intram SI sa iesim de la concert, ca m-am bucurat degeaba ca o sa mearga metroul, pentru ca cineva a avut ideea buna sa inchida statia de la Izvor (jandarmii informandu-ne foarte politicos ca aici e inchis, dar putem merge sa luam metroul de oriunde altundeva, de la Eroilor, de la Unirii, si tot asa) - asa ca am facut o plimbare binefacatoare, necesara si obligatorie la 1 noaptea.
Iar bilele albe sunt ca am fost si eu sa o vad pe Madonna, dom'ne! Pentru mine momentul cel mai frumos a fost cel dedicat lui Michael Jackson (speram sa-l aminteasca cumva in concertul ei, dar mi s-a parut si mai frumos ca s-a gandit la el in felul asta).
Mi-a placut ca a cantat "Like a Prayer", "You Must Love Me", "Human Nature", "Vogue" si multe altele, si mi-a parut rau ca n-a cantat "American Life", "Like a Virgin", "Hang Up', "Rain", "Beautiful Stranger" si tot multe altele, dar nu aveau unde sa incapa toate numai in doua ore.
A fost un concert la care e frumos de mers.
Am gasit pe net una din melodiile care mi-au placut cel mai mult la concert si pe care n-o stiam:

Ei impreuna

I-am citit separat si acum m-am gandit sa-i citesc si impreuna. Adica unul dupa altul, ca de citit concomitent mai multe carti, m-am lasat mai demult.
Si am vrut sa-i citesc asa ca sa vad daca seamana. Si intr-adevar, in cateva privinte seamana, iar diferentele care sunt intre ei (intre scrierile lor) sunt pozitive, constructive si apartin fiecaruia.
Amandoi scriu multe nuvele, in mare parte, stilul e de multe ori asemanator, in sensul ca nu scriu greoi, dar nu au nici un limbaj prea usor ca sa te poti plictisi, daca esti atent, prinzi niste mici invataturi de la ei si de cele mai multe ori, m-am surprins criticand personaje care cred ca au fost create cu exact acest scop, dar cu o subtilitate care le da in prima instanta circumstante atenuante si care pe mine ma fac sa ma simt putin vinovata pentru ca acum imi displac.
O diferenta ar fi ca el e si un filosof si discuta teme mai dure si mai "din viata", personaje in drumul lor spre nebunie, care vine fie din interior, fie din cauza conditiilor exterioare lor, iar ea, fiind oricum o feminista convinsa si militanta si recunoscuta, scrie de multe ori despre niste femei care nu merita prea multa consideratie, care trebuie putin cercetate, ca sa culegem de acolo ce nu e bine si sa tinem minte. Si se supara daca nu ne prindem de lucrurile astea.
In sfarsit, asa cred eu...
Mie imi plac mult amandoi. Si in biblioteca incerc mereu sa-i pun alaturi.

"A borduri" sau "a nu borduri"

A inceput demult, cam vreo 2 luni sa tot fie... Si nu vad utilitatea.
Tot asfalteaza si niveleaza si mai pun un strat si iara niveleaza si "bordureaza" si tot asa, in continuu, la mine in fata blocului, in asa fel incat de la etajul 8 chiar se aude ca si cum ai fi acolo cu ei.
Si nu e de gluma, ca am mai plecat cateva zile, m-am intors si tot aici erau :((
Si nu mai termina odata. Adica sa zicem ca asta e treaba lor si trebe facuta, ma rog, dar eu ce vina am??? Ca mie imi placea asa cum era inainte (bine, aici pot sa ma abat putin de la subiect, ca "inainte" pentru mine inseamna chiar demult, pe vremea cand erau casele vechi in fata blocului meu, si nu astea noi, etajate, colorate si extrem de urate, cand aveam un gard dintr-un fel de tabla, pe care desenam cu creta si aveam o bara din aia de batut covoare, pe care ma dadeam pana imi ieseau bataturi in palme).
Adica pe vremuri. Nu mai exista nimic din toate lucrurile astea (o singura casa a supravietuit, din cele de atunci, care cred ca e si cea mai veche si mai frumoasa si care are un brad mare in curte, si pe care n-o sa reuseasca astia niciodata sa o darame!).
Ei, si intre toate casoaiele astea castelate, trebe ei neaparat sa tot dreaga acolo asfaltu', sa nu pot dormi si nici macar sta cu geamul deschis vara, la 40 grade.
Si daca tot lucreaza toata ziua (ca de lucrat lucreaza, i-am vazut eu!), de ce nu mai termina odata? Cat poate sa dureze toata inutilitatea asta?
Si de ce imi strica strada?..:(

Spleen inversat

Cateodata e frumoasa si vara. Cand e mai racoroasa putin ("valoristic" vorbind, de vreo 25 grade si gata!) si cand mai adie cate un vanticel din cand in cand, atunci ma apuc sa ma simt asa ca in cantecul asta.



Si daca tot sunt nascuta vara, mi-am adus aminte ce frumos e sa fie ziua ta si m-am hotarat ca mi-as dori sa fie ziua mea cel putin odata la cateva luni (mai des de atat, si-ar pierde noutatea, ma gandesc...).
E foarte trist dupa ce trece ziua ta, asta pot sa va zic, si perioada asta poate dura mai mult sau mai putin (la mine inca nu s-a incheiat :))
Am vrut sa mentionez cumva momentul asta in care nu sunt certata cu vara, ca nu sunt prea dese (momentele adica). Si e placut. E foarte eliberatoro-hippie-istic sentimentu'.

Despre Paris

Am fost din nou in unul dintre "orasele mele". Praga a ramas in continuare pe locul intai, dar parca am inteles mai bine Parisul de data asta.
In orice caz, e vorba si de anotimp. Cel putin pentru mine, daca vreau sa merg undeva unde am de gand sa ma tot invart si sa ma tot plimb, atunci e neaparata nevoie sa NU fie vara. Si daca e vara, atunci in nici un caz sa nu fie mai cald decat acasa, ceea ce la Paris a fost :((( Incredibil de cald si cu incredibil de multa lume, dar in rest, e tot el, l-am recunoscut :))
Acum am avut ocazia sa stau si mai mult timp, dar tot in graba mi s-a parut ca am facut totul, de frica sa nu pierd cumva ceva (bineinteles ca n-am mers peste tot unde as fi vrut).
Dar acum, chiar asa pe graba, mergand sistematic aproape si bifand toate locurile (ca eu sunt genul asta de turist, care inainte sa plece undeva, isi citeste concentrat ghidul cumparat in prealabil, doar ca sa-si aminteasca dupa aceea ce a ratat), mi-au placut o gramada de lucruri care apartin locurilor de acolo.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut cimitirul Montparnasse (unde am mers nestiind cati oameni mari am sa gasesc acolo), care e mai mic decat Père Lachaise, dar parca mai artistic, mai poetic si mai trist. Asa mic cum e, e totusi mare, si am tot cautat mormantul lui Cioran vreo 40 minute, cu planul cimitirului in mana, cu gasit de alte morminte trecute acolo, care erau paralele cu al lui, sau vis-a-vis de al lui, orice am fi facut, nu-l gaseam.
Dar din cauza asta ne-am intalnit cu omul meu preferat din toata calatoria, un domn de vreo 60 ani, cu o carte in mana, care se plimba pe alei si ne-a vazut nelamuriti si destul de "japanese tourist-look alike". Asa ca ne-a intrebat daca ne-am ratacit si i-am spus ca il cautam pe Cioran si nu-l gasim deloc deloc, si asta a fost momentul meu personal de glorie. Domnul a zambit si a spus: "Aa, pai va pot duce eu la el. Sunteti romani?"
Si am continuat sa vorbim cu el, pe drum spre Cioran, dupa aceea spre Ionesco, unde ne-a dus tot el, apoi la mormantul unui sculptor mai avangardist (César), de care nu stiam si de care ne-a povestit tot el.
Era un domn care cred ca ar fi stiut sa ne duca la orice mormant de acolo, daca am fi vrut, si caruia i-ar fi facut si placere sa faca asta.
Mi-a parut tare rau ca atunci cand l-am intalnit, eram deja de vreo 3 ore acolo si trebuia sa plecam in curand.
Si pe locul doi, mi-au placut mult gradinile de la Versailles. Foaaaarte frumoase si mari si verzi si cu rate in mici iazuri, foarte regeasca atmosfera. Bine, fara sa ne gandim cum traiau oamenii de rand atunci cand a fost construit castelul si gradinile inclusiv, ignoram asta.
Iar pe locul trei, mi-au placut doua lucruri la fel de mult: cand am urcat in Notre Dame si am vazut toti gargouilles de aproape si m-am minunat de ei, si muzeul Orsay, unde am vazut primul Klimt adevarat din viata mea, chiar tabloul pictat de el, autentic, nu ca toate calendarele si revistele si cartile mele cu picturile lui. Si am fost foarte mandra de treaba asta :)
Iar locul meu preferat din Paris e tot Jardin de Luxembourg (care are intr-unul din iazurile ei si o casuta mica pentru rate) si care e plina de copaci, de poteci, de soare si statui frumoase.