Rushdie impecabil, Polirom execrabil

Eeeei, m-am intors si de la vazut Rushdie (care am aflat in sfarsit ca se pronunta asa cum se scrie, numai englezii il pronunta cu a in loc de u - e bine de stiut :).
As fi vrut sa fie mai mult Rushdie azi, ca ar fi avut de discutat o gramada de lucruri, a fost prea mica bucata de desteptaciune, umor, subtilitate si eleganta pe care am prins-o si eu din zbor.
M-am bucurat ca am putut si eu scrie o intrebare pe o foaie de hartie care sa ajunga la el pe masa, chiar daca n-a fost dintre cele la care s-a raspuns, ca am putut aproape sa nu respir cat am ascultat fragmentul citit din "Seducatoarea din Florenta", care este mult mai melodios si mai plastic citit de el, pentru ca e citit in limba in care a fost scris si pentru ca il auzim intr-un mod anume, cu intonatii si sonoritati pe care le reda cum trebuie numai el.
Si as fi vrut si sa pot aplauda mai mult, sa aplaud pana ma dor palmele, ca sa fiu impacata cu mine insami pe deplin.
Deci Rushdie e de ascultat, e de privit si inteles pe deplin, e clar de citit, dar nu cred ca e de mers sa-l vezi. In orice caz, nu cand il aduce editura Polirom.
Imi dau seama ca n-are absolut nici o legatura cu el, numai ca felul in care oamenii care isi doreau cel mai mult sa intre astazi sa-l vada, au ajuns sa intre ultimii, este clar din cauza organizarii. Adica eu am ajuns la 11:40 la Odeon, ca sa iau biletele gratuite, asa cum am citit ca trebuie sa facem (ele incepand sa se dea de la ora 11:30). Ei bine, in timp ce stateam la coada, s-au terminaaaat.
Pai cum s-au terminat? Pai si atunci eu cum intru sa il vad si sa il ascult pe scriitorul care ma bucura cel mai mult pe lume??? Cam cum?
Mi s-a spus ca poaaate, daca ma intorc pe la ora 18, o sa existe 50 locuri in picioare si prind si eu ocazia sa intru.
Bineeee. Pai atunci m-am dus si am asteptat in fata teatrului de la ora 15. Si am asteptat, si am mai baut niste apa, si am mai citit o carte, si iar am asteptat, si m-a intrebat un nene daca nu cumva vreau sa cumpar un bilet la Rushdie cu 50 lei, ca el are, si iar am asteptat, si as fi intrat intr-un final oricum, cred, numai ca am avut bafta sa-mi aduca o prietena o invitatie pe care o primise de la cineva si care stia ca mie mi-ar folosi asa ceva. Si asa ca am intrat inaintea celorlalti oameni cu care fraternizam la intrare si bombaneam ca nu e posibil sa se epuizeze biletele in 15 minute si sa se vanda pe sub mana, cand in principiu, toata intalnirea cu cititorii e gratis si e jenant sa se intample niste lucruri care hotarate in prealabil, ar fi fost in regula. Daca stabileau de la bun inceput un pret pentru vazut Rushdie, atunci ok, veneam si imi cumparam bilet, daca ma interesa cu adevarat, si nu mai aveam ce nemultumiri sa am, pentru ca situatia era bine inteleasa de la inceput.
Dar n-a fost chiar asa. Ma rog, am folosit deja prea multe cuvinte ca sa vorbesc despre ceva ce nici nu merita si ideea principala din capul meu acum (nu pot sa am prea multe deodata :)) este ca i-am vazut si pe Pamuk, si pe Rushdie. Pai ce-as mai putea sa-mi doresc mai mult de atat? :)
(Apropos, Pamuk a venit in Romania la Ateneu sa se intalneasca cu cititorii si fara nici un tichet gratuit, ci pur si simplu; ma intreb oare atunci cum a fost posibil sa intre in sala toata lumea care a venit, sa aiba loc, sa fie toata lumea relaxata si sa se poata concentra cu adevarat asupra prilejului pe care il aveau sa asculte oameni destepti vorbind, glumind si raspunzand la intrebari).
Si maine ma duc la dat de autografe. De la 15:30 :))
P.S. Am si eu poza cu Rushdie ;)