Drumul spre nimic

Nu e un lucru nou si nici ceva dupa care ma innebunesc sa vorbesc..
Dar da, suntem pe acea cale, acum ne indreptam inspre "acolo".
Am vazut un film care se cheama "The Road", la care nu mai vroiam sa ma uit dupa primele zece minute, din motive de frica din asta psihologica si deprimare si neputinta si multe lucruri din astea. Pentru ca filmul asta ne arata cum se vede lumea peste vreo suta de ani, poate... Dintr-un punct de vedere obiectiv, care nu ne ajuta pe noi in nici un fel, si care fiind obiectiv, e in acord si cu ce se intampla acum aici, pe planeta asta.
Adica e logic si cu rezultatele "scontate", pentru ca nu pot decat sa presupun ca sunt niste urmari pe care le cunoastem si le asteptam fara nici o grija (ca doar oricum, noi murim pana atunci, nu?)
Nu e un film exceptional, dar e un film apocaliptic, crunt, ingrozitor, cutremurator. Cam asa.
Si nu inteleg cam cand ar fi trebuit sa ma nasc eu, in asa fel incat sa fiu in totala armonie cu tot ce e in jurul meu, adica inclusiv cu oameni, copaci, animale (cu care sunt oricum in armonie, dar e greu cand sunt printre putinii oameni care sunt), cu munti, mari, cer, nori, vant, ploaie, soare, si toate astea sa fie si ele in armonie cu restul. Nu imi dau seama cand...
Oamenii au fost intotdeauna asa de egoisti sau indiferenti sau rai sau de "conteaza numai daca ma afecteaza pe mine, ce-mi pasa de restu'?", de nesimtit de ignoranti si de sensibil de prosti in nestiinta??!
Cred ca poate cu Ardi m-as fi inteles bine.. Ea traia destul de demult aici unde traim noi acum, suficient ca perioada de timp care ne separa incat sa ma simt in totala armonie de care ziceam mai sus.

Hornbach este "cat friendly" !!

Si am impresia ca este chiar "animal friendly", in general.
Am fost la Hornbach din Berceni, unde m-am bucurat de "coltul" amenajat pentru articole pentru animale. "Colt" e putin spus, pentru ca multi metri patrati (nu stiu sa apreciez cati :) erau numai cu jucarii, mancare, custi de transport pentru animale, si cel mai important lucru, existau acolo pisicile casei, adica pisici frumoase si grasane, care cred ca erau ingrijite de angajatii de la Hornbach. Si care erau in largul lor acolo, se jucau, alergau, nu incurcau pe nimeni.
Am fost foarte impresionata ca se poate sa existe asa grija pentru animale, in masura in care nu aveau ce deranja, stateau frumos in sectorul rezervat lor acolo, se jucau impreuna, si puteau primi din cand in cand si mancare si puteau sa fie adapostite de frigul de afara.
Erau pisici vesele si frumoase si ma bucur ca uneori, mai vad prin jurul meu oameni care le percep pe animale ca si mine si care le ajuta cum pot :)
P.S. Am sa revin la Hornbach pentru ca am gasit cusca de transport potrivita (de mare :))) pentru Jessica si mult mai ieftina decat am vazut la pet-shopuri (si nu la orice Hornbach, ci la asta, ca sa revad pisicile).

Stipe rulzzz :)

Azi a ziua lui Michael Stipe, care chiar fiind el solistul de la REM, nu mi-ar rasturna lumea din temelii si n-ar fi totusi mare ocazie de bucurie pentru mine, dar in conditiile date (in care incerc cu greu sa ignor si sa ma fac ca nu vad multe lucruri care se intampla langa mine, in tara mea, care ma vor afecta si pe mine, bla bla), atunci m-am hotarat foarte usor sa fiu astazi incantata din motivul asta simplu. Si atunci am ascultat REM mare parte din zi, am vizionat Top 10 REM pe Vh1, m-am delectat si eu cu ce lucruri ma mai pot bucura :)
Am constatat ca putin cate putin, semnaturile pentru concert REM in Romania se strang si se fac mai multe si mai multe :)
Si pun aici un clip frumos.

Salman Rushdie "semnător" :)

Acum am si autograf. In urma si a unui foarte scurt dialog pe care am avut privilegiul si placerea sa il am cu Rushdie, care cand a deschis cartea sa semneze, cartea s-a deschis exact unde avea ea paginile putin desprinse din cotor, pentru ca o am demult.
Si pentru ca am vazut ca a observat asta, i-am spus ca e o carte destul de veche (in sensul ca de aia arata asa), si a zambit si a raspuns ca in cazul asta, sa incercam sa o menajam.
Si a semnat si mi-a multumit.
Nu i-am spus numele meu, ca sa scrie si o dedicatie, chiar daca toata lumea facea asa si el intreba atunci numele pe litere si scria si dedicatia intr-un final, tocmai pentru ca am vrut sa il deranjez cat mai putin si sa nu-si mai bata capul si cu numele meu (dar recunosc ca mi-ar fi placut si mie sa am numele meu acolo langa semnatura lui).
Probabil ca acum putina vreme a terminat de semnat carti, semnat care a inceput pe la 5 jumatate, chiar daca trebuia sa dureze de la 6 la 8, pentru ca el intrase de cam 20 minute in targ, vazuse coada deja formata de atunci, si dupa ce a mers sa viziteze targul, a venit la noi si a spus ca putem incepe deja cu autografele de acum. Ceea ce mi se parea normal si m-am bucurat ca s-a gandit si el ca mine.
Si ma gandeam acum ca probabil daca ii aduceam toate cartile lui pe care le am (adica toate care s-au publicat la noi, plus 3 in engleza :), el mi-ar fi semnat pe toate, cum semna tuturor pe cate 2 sau 3 carti.
El e asa cum si credeam ca e :)
Acum astept "Luka si focul vietii", care am inteles ca e in curs de traducere.
Si am si doua poze cu Salman Rushdie adevarat, de data asta ;)

Rushdie impecabil, Polirom execrabil

Eeeei, m-am intors si de la vazut Rushdie (care am aflat in sfarsit ca se pronunta asa cum se scrie, numai englezii il pronunta cu a in loc de u - e bine de stiut :).
As fi vrut sa fie mai mult Rushdie azi, ca ar fi avut de discutat o gramada de lucruri, a fost prea mica bucata de desteptaciune, umor, subtilitate si eleganta pe care am prins-o si eu din zbor.
M-am bucurat ca am putut si eu scrie o intrebare pe o foaie de hartie care sa ajunga la el pe masa, chiar daca n-a fost dintre cele la care s-a raspuns, ca am putut aproape sa nu respir cat am ascultat fragmentul citit din "Seducatoarea din Florenta", care este mult mai melodios si mai plastic citit de el, pentru ca e citit in limba in care a fost scris si pentru ca il auzim intr-un mod anume, cu intonatii si sonoritati pe care le reda cum trebuie numai el.
Si as fi vrut si sa pot aplauda mai mult, sa aplaud pana ma dor palmele, ca sa fiu impacata cu mine insami pe deplin.
Deci Rushdie e de ascultat, e de privit si inteles pe deplin, e clar de citit, dar nu cred ca e de mers sa-l vezi. In orice caz, nu cand il aduce editura Polirom.
Imi dau seama ca n-are absolut nici o legatura cu el, numai ca felul in care oamenii care isi doreau cel mai mult sa intre astazi sa-l vada, au ajuns sa intre ultimii, este clar din cauza organizarii. Adica eu am ajuns la 11:40 la Odeon, ca sa iau biletele gratuite, asa cum am citit ca trebuie sa facem (ele incepand sa se dea de la ora 11:30). Ei bine, in timp ce stateam la coada, s-au terminaaaat.
Pai cum s-au terminat? Pai si atunci eu cum intru sa il vad si sa il ascult pe scriitorul care ma bucura cel mai mult pe lume??? Cam cum?
Mi s-a spus ca poaaate, daca ma intorc pe la ora 18, o sa existe 50 locuri in picioare si prind si eu ocazia sa intru.
Bineeee. Pai atunci m-am dus si am asteptat in fata teatrului de la ora 15. Si am asteptat, si am mai baut niste apa, si am mai citit o carte, si iar am asteptat, si m-a intrebat un nene daca nu cumva vreau sa cumpar un bilet la Rushdie cu 50 lei, ca el are, si iar am asteptat, si as fi intrat intr-un final oricum, cred, numai ca am avut bafta sa-mi aduca o prietena o invitatie pe care o primise de la cineva si care stia ca mie mi-ar folosi asa ceva. Si asa ca am intrat inaintea celorlalti oameni cu care fraternizam la intrare si bombaneam ca nu e posibil sa se epuizeze biletele in 15 minute si sa se vanda pe sub mana, cand in principiu, toata intalnirea cu cititorii e gratis si e jenant sa se intample niste lucruri care hotarate in prealabil, ar fi fost in regula. Daca stabileau de la bun inceput un pret pentru vazut Rushdie, atunci ok, veneam si imi cumparam bilet, daca ma interesa cu adevarat, si nu mai aveam ce nemultumiri sa am, pentru ca situatia era bine inteleasa de la inceput.
Dar n-a fost chiar asa. Ma rog, am folosit deja prea multe cuvinte ca sa vorbesc despre ceva ce nici nu merita si ideea principala din capul meu acum (nu pot sa am prea multe deodata :)) este ca i-am vazut si pe Pamuk, si pe Rushdie. Pai ce-as mai putea sa-mi doresc mai mult de atat? :)
(Apropos, Pamuk a venit in Romania la Ateneu sa se intalneasca cu cititorii si fara nici un tichet gratuit, ci pur si simplu; ma intreb oare atunci cum a fost posibil sa intre in sala toata lumea care a venit, sa aiba loc, sa fie toata lumea relaxata si sa se poata concentra cu adevarat asupra prilejului pe care il aveau sa asculte oameni destepti vorbind, glumind si raspunzand la intrebari).
Si maine ma duc la dat de autografe. De la 15:30 :))
P.S. Am si eu poza cu Rushdie ;)

Crin Antonescu este preşedintele ţării mele imaginare

Acum am o definitie clara a locului unde NU vreau sa traiesc: e un loc unde un om bun, destept, corect, cinstit, integru si vertical, chiar sustinut de o mare parte din Romania, care il voteaza, nu poate deveni presedintele unei tari care si-l doreste.
E tara asta unde chiar iesind foarte multi oameni la vot, tocmai pentru ca au vazut care este esenta acestui om si pentru ca l-au ascultat si au fost de acord cu el (stiind ca nu minte), el nu poate deveni presedintele acestor oameni.
Este mult prea greu sa incepem sa fim pe drumul care duce undeva, chiar si dupa atatia ani de bataie de joc.
Imi pare rau de asta, imi pare rau de tara mea frumoasa.. Ma rog, am un ton melodramatic acuma pentru ca m-am foarte suparat si sunt dezamagita ca acum, cu prima ocazie adevarata de om hotarat, destept, neimpartit intre nimeni si nimeni, nu se poate fructifica ocazia pe care am avut-o si am scapat-o din mana.
Asta e, poate intr-o alta viata, intr-o alta tara...

Mura :)

Am primit un mail despre Mura. Zice asa:
"Avem nevoie de cazare temporara - in casa - pentru Mura.
Mura este catelusa ce de mai bine de o luna a fost cazata la CityVet si care a reusit sa invinga moartea. A fost preluata intr-o stare jalnica si cu inceput de jigodie. La un moment dat chiar si doctorii erau pesimisti...dar iata ca Mura a fost mai puternica decat se astepta toata lumea.
Acum este sanatoasa, dar inca slabita. Din pacate, ea nu mai poate fi tinuta de cei de la cabinet si avem nevoie de cineva care sa o tina in casa.
Curtea i-ar fi fatala, avand in vederea prin ce a trecut si ar fi pacat de toata munca doctorilor ce au ingrijit-o.
Mura este o catelusa de talie mica, cuminte, educata (face numai afara), stie sa mearga in lesa, e linistita si nu face mutre la mancare.
Maine e ultima zi de cazare la cabinet...
Poze cu Mura: http://picasaweb. google.com/ flygirl.doris/ Mura#53942826459 46646322 iar persoana de contact este Marilena Cristian - robi_mydog@yahoo.com (numarul de telefon este 0753 109 005)."
Probabil ea a avut mai mult noroc, pentru ca cei de la cabinetul veterinar unde se afla acum au ingrijit-o si a putut sta acolo o vreme, fata de cateii frumosi de care povesteam in alte posturi si care erau pe strada, fara nici un ajutor.
Dar eu stiu exact ce inseamna sa stii ca ii e bine pentru o vreme la cabinet, dar cu singura conditie ca la un moment dar, cineva sa si-l doreasca si sa-l ia acasa. Pentru ca stiu cum ma simteam si eu in zilele alea dintre momentul cand il gasisem pe Ninja si momentul cand mi-a spus o prietena: "Il iau eu pe pisoi!" Atunci mi s-a luat o piatra de pe inima. As lua-o eu pe Mura acasa, daca as putea, si pe ea si pe cei despre care va povesteam mai devreme.
Poate da cineva de povestea ei aici pe blog si ramane fermecat de urechile ei mari de elefant zburator si de ochii buni si de eleganta ei de catelusa neagra :)
Si o ia acasa.

Rushdie in da haauuuz!

Acum e oficial: o sa fie in Romania intre 23 si 26 noiembrie.
Am citit un fel de program despre ce o sa faca si unde il putem vedea, si scria acolo ca o sa aiba o conferinta de presa cu public, la Teatrul Odeon, unde o sa citeasca si un fragment din "Seducatoarea din Florenta", pe 24 noiembrie, la ora 19 parca, si ca pe 25 noiembrie o sa fie de la ora 18 la Targul de carte Gaudeamus, unde o sa semneze carti frumoase pentru cititorii lui :)
Cam asa ceva, poate am incurcat ore sau date, dar ma lamuresc intre timp, ca o sa merg in ambele locuri.
Si am descoperit ceva ce nu stiam: o melodie compusa de Rushdie impreuna cu U2 :)

Catelusa frumoasa cu cinci puisori :)

Am primit acest mail:
"Aceasta catelusa (2-3 ani) sta in strada - cu cei 5 pui (au cam 8 zile ), culcusul lor este intr-o groapa de gunoi langa un santier si intr-o intersectie foarte periculoasa, unde e trafic intotdeauna. Avem nevoie urgent de o curte unde sa o adapostim si pe ea si pe puiuti, contra cost, ne ocupam si de mancare, de sterilizarea ei si vaccinarea intregii familii, dupa care incercam sa gasim sa-i dam in adoptie.
Eu una nu am unde sa-i pastrez pentru ca am o gramada de catei si pisici."
Poate se gaseste un om bun si pentru ei, pentru ca asa merita :)
Telefonul la care puteti contacta pe oamenii care incearca sa o ajute este 0722.237.233. Iar catelusa si puisorii ei sunt aici:

Tiersen imi datoreaza un concert :(

Am fost si eu la concertul Yann Tiersen din seara asta... Rau am facut.
Adica eu credeam ca fac bine si ca o sa plec fermecata si bucuroasa ca am putut sa aud live muzica aia frumoasa din "Amelie" si n-am recunoscut nimic din ce stiam.
El a cantat din cand in cand la vioara, frumos probabil, dar nu prea puteam auzi, din cauza zgomotelor care acopereau orice s-ar fi putut distinge.
A fost atat de mult de extrem de foarte de cel mai zgomotos, incat si daca era ce ma asteptam eu, tot ma simteam lezata in simtul meu auditiv. Si plin de sunete din alea care par aduse din alte lumi, planete si galaxii, si care nu intelegeam pe deplin ce rol aveau acolo..
Imi pare rau, dar nu mi-a placut. Si nu e concertul la care am luat eu bilet, nu e muzica aia de poveste, de primavara, de imaginatie, de Paris, pe care o stiam eu compusa si cantata de Yann Tiersen.

Timi the cat :)

El e Timi (asa o sa-l cheme pe pisoiul cel mai frumos posibil, ca e un nume si mai frumos decat Garfield :)
Acum e pe drum spre noua lui resedinta, unde o sa fie fericit si o sa mai primesc din cand in cand poze si povesti despre cum creste el mare. A cucerit pe toata lumea peste tot pe unde am trecut cu el, inclusiv pe soferul de taxi care era mai preocupat de el decat de condus ;)
P.S. Am fost informata ca din cauza ca e nazdravan si zapacit si vesel si mereu in actiune sa faca el ceva, s-ar putea sa il cheme Ninja :))

Catel doritor de om bun

Am primit un mail scris de cineva pe care il inteleg pe deplin (tocmai ce m-am simtit si eu asa, dar am avut norocul sa se rezolve situatia :)
Poate ii gasim stapanul catelului, sau un alt om care sa il merite cu adevarat..
Mailul pe care l-am primit zice asa:
"Am gasit in zona depoului IMGB un caine din rasa pitbull, de culoare alba si cu pete galbene (bej), o pata mare pe ochi, si pe spate, are aproximativ 1 an si 2 luni. Este foarte speriat, foarte slab, dar este extrem de sociabil si dulce daca ii castigi increderea. Eu i-am dat de mancare si apa, ba chiar l-am luat si in brate. I-am dat sa manance din mana, deci nu este agresiv. Se sperie la orice zgomot, si are la gat o zgarda din lant metalic. Oricat de mult as vrea sa il pastrez, nu am conditii, am deja in curte 3 caini de rasa si talie mare, plus inca 2 maidanezi. Mi se rupe inima, dar nu mai am unde sa il tin. Va rog mult, haideti sa ajutam acest catelus, sa-i gasim stapanul(daca cineva l-a pierdut), sau sa gasim o persoana care sa-l adopte.
Ma puteti contacta la nr. de tel. : 0767.537.847 / 0730.338.399 si la e-mail andreidobre2003@yahoo.com."
Catelul despre care e vorba e chiar frumusetea din imaginea de mai sus :)

Garfield cel miorlaitor si torcator:)

Astazi am gasit la mine in bloc, in ghena de la parter, un pisoi care asa de tare mieuna, incat l-am auzit de sus de acasa si am coborat cu mancare, sa-l caut.
Dupa ce am dibuit unde era, mi-am dat seama ca probabil cineva l-a adus acolo si l-a lasat, pentru ca altfel nu avea cum sa ajunga el singur si mic pana acolo..
Si i-am dat sa manance, ceea ce l-a tinut ocupat vreo 15 secunde, dupa care a inceput din nou sa miaune ca din gura de sarpe, cum fac pisoii mici puiuti, si sa coboare cate una scarile ca sa vina dupa mine.
Problema mea e ca eu deja am o pisica (pe Jessica, o stiti :), care e in varsta si cu tabieturile ei si nu ii plac alte pisici pe langa ea (de ar fi tolerat, mai aveam pana acum probabil cateva, in afara de ea).
Si nu am apucat nici sa-i fac vreo poza, in graba in care sunam lume si incercam sa gasesc pe cineva care sa isi doreasca un asa pisoi frumos, si pana la urma am sunat la cabinetul veterinar al pisicii mele, unde l-am dus si pe el intr-un final, dar nici ei nu il pot pastra decat o saptamana, pentru ca au curtea plina de pui de pisica si nu se pot descurca...
Si daca n-am poza, nu pot decat sa il descriu pe frumos: eu ii zic Garfield, pentru ca e rosu in mare parte, are putin alb pe botic si un punct rosu in mijlocul albului, si labutele ii sunt albe pe jumatatea cu gherute; iar pe cap, intre urechi peste rosul lui are si niste dungi mai accentuate tot de rosu, are boticul roz si ochii albastri si e foarte pufos. Are cam 1 luna jumatate sau 2 si e motanel, si toarce foarte tare si se joaca mai mereu. Si daca nu vede o vreme pe cineva-ul care i-a facut un bine sau care are grija de el, miauna foarte tare si ii place sa fie tinut in brate.
Este cel mai frumos pisoi si ii plac oamenii foarte mult.
Imi pare rau ca n-am poza sa-l arat aici, dar e in toate felurile astea in care l-am descris. Daca vreti sau stiti pe cineva care vrea sa fie "cineva-ul" lui Garfield, imi puteti lasa o adresa de mail sau de contact aici pe blog :)
LATER EDIT: am gasit stapan pentru cel mai frumos pisoi din lume si tare mult m-am bucurat! O sa mearga undeva la curte, sa fie fericit si sa aiba prieten un catel mic si frumos :) Si sper sa mai primesc poze cu el, sa vad cum arata cand o sa fie el mare.
Cand ma duc sa-l iau de la cabinet, am sa adaug aici o poza cu el, sa vedeti ca am avut dreptate cand am spus cat de frumos e.

Old Red Eye Is Back

Asta e un cantec cam trist, despre moarte si lucruri regretate si spuse foarte frumos, dar care e cantat vesel. E un cantec foarte special.
Mie imi place cantat de Beautiful South, asa il stiu si asa l-am simtit cantat intotdeauna, dar printr-o coincidenta, am gasit un link catre acelasi cantec, interpretat chiar de solistul de la Manic Street Preachers, impreuna cu cei de la Beautiful South :)





P.S. Nu in ultimul rand, sa votam pentru R.E.M. in Romania, desigur :)
http://www.petitieonline.ro/petitie-p44164046.html

Poate R.E.M. la noi..

Am si eu un vis: sa vina R.E.M. sa ne cante :)
Asa ca am facut o petitie pe care tot vroiam demult sa o scriu, petitie care are incredere in ea insasi :)) ca o sa reuseasca. Asa sper si eu.
Atasez mai jos linkul la care poate oricine sa spere impreuna cu mine ca R.E.M. o sa ajunga in Romania pana la urma si multumesc oricui isi ia 5 minute din timpul lui sa semneze petitia :)

http://www.petitieonline.ro/petitie-p44164046.html