Omul antipod

Good times

2011-07-27T23:43:00.010+03:00

De cand n-am mai scris nimic aici, s-au mai intamplat niste concerte dragi mie, din care va invit sa urmariti niste poze si filmulete (ignorati sunetul, totusi: cand stau cel mai aproape, se aude aiurea cand filmez :). Acum a trecut niste vreme si ca sa povestesc cu adevarat experienta, ar fi trebuit sa scriu atunci, repede, dupa ce am ajuns acasa. Asa ca acum ma limitez doar la un cuvant: genial!
P.S. Simt cum se apropie din ce in ce mai mult si REM de mine :)

Ever fallen in love

2011-05-18T21:22:00.002+03:00

Nu stiu de ce, dar melodia asta ma face sa ma simt ca si cum as fi intr-o gradina imensa, intr-un foisor natural, facut din multi copaci care fac umbra dar unde in acelasi timp poti sa simti soarele oricand vrei, intr-o livada, stand pe un scaun la o masa din rachita si band o limonada. Cred ca melodia asta este vara pe care o iubesc chiar si eu :)

We comin' rougher everytime!

2011-03-22T11:15:00.003+02:00

Nu stiu de ce n-am scris pana acum de concertul Gogol Bordello, probabil pentru ca pana acum mi-am revenit :)
A fost un concert foarte viu, foarte "miscator", un concert cum cred eu ca sunt concertele adevarate. Mi-a placut mult de tot!

Bubico

2011-01-15T11:43:00.002+02:00

Care-i treaba cu oamenii care vorbesc si isi povestesc viata in tren?! Si nu ma refer aici la buna ziua, la revedere, sa aveti o zi buna, ci ma refer la aia care incep o conversatie in tren, pe care o trec prin 876456438 de subiecte si care se incheie cu greu atunci cand au ajuns la destinatie!
Eu am venit ieri cu trenul acasa si m-am simtit ca intr-un banc care incepe cu: "Erau intr-un tren un economist, un avocat si un batranel". Aaa, si eu, care pot fi trecuta in banc, de dragul respectarii adevarului, ca "fata plictisita si pe care o durea deja capul de 2 zile, cand se urcase in tren".
Eu nu pricep ce ai atata de vorbit cu oameni pe care nu-i cunosti! Adica eu oricum nu sunt foarte sociabila in general, dar nici daca as fi, nu cred ca m-ar interesa neaparat atat de mult detalii si povesti de viata ale altor oameni, cu care s-a nimerit sa merg in acelasi compartiment de tren.
Si toate ca toate, dar cand imi doresc si eu putina liniste si sa citeeeesc si nu se poate, atunci avem o problema!
Asa ca m-am aranjat intr-un mod in care imi acopeream oarecum urechile si am dormit pana am ajuns. Crunt drum, dom'ne!
P.S. E totusi de apreciat ca soarta n-a avut simtul umorului atat de pronuntat incat sa-mi adauge si un copil de pana in 5 ani si pe mama lui in compartiment, cum mi se intampla de obicei :)

Craciun fericit !

2010-12-25T16:19:00.009+02:00

E un Craciun bun. Urez tuturor o zi la fel de linistita si de bucuroasa, asa cum o simt eu :)

eu si Asociatia Robi :)

2010-10-21T13:42:00.005+03:00

De vreo 3 saptamani, am inceput sa fac ceva important si care pentru mine, trebuia facut de mult: m-am facut voluntar la o asociatie care are grija de animalutze (in cazul meu, Asociatia Robi).
Si imi place foarte mult si de-abia astept sa vina zilele cu targul de adoptii, iar in curand am sa incep sa merg si la adapost si sa ajut si acolo :)
Asa ca invit pe toti iubitorii de animale la Maxipet, sambata asta, sau la Adopet, in parcul Obor, tot sambata asta, in cazul in care e vreme frumoasa, sa vada cate animale fermecatoare exista pentru adoptat pe lumea asta.
Eu deja din prima zi cand am mers la targul de adoptii de la Obor, m-am indragostit de o catelusa atata de frumoasa, cu picioare scurte si corpul lung, si urechi clapauge, pe care o cheama Kinta si care e tare frumoasa si pe care imi doresc sa o pot adopta eu, cand am sa pot... Adica peste ceva vreme, ca acum din pacate, nu pot. De asta ma bucur ca fac macar ce imi sta mie in putere pentru animalele pe care eu le iubesc cel mai mult :)
Si in continuare, am sa va arat cateva dintre animalele despre care povestesc aici, ca sa vedeti ca am dreptate tot laudandu-le atat :) Toate sunt de adoptat.

Some people did it!

2010-09-25T19:43:00.006+03:00

A fost foarte bine. Din punctul de vedere al gunoaielor adunate, adica.
In ce priveste organizarea (despre care imi formasem o parere buna), a fost foarte defectuoasa. Bine ca am luat in serios rugamintea lor sa "incercam" sa venim cu manusile si sacii nostri, pentru ca altii oricum n-au existat. Iar la punctul nostru de inregistrare, nu exista nimeni din partea organizatorilor care sa ne ia datele si sa ne dea niste informatii, niste instructiuni, ceva, orice, ci era o biata doamna de la primarie care nu prea intelegea ce se intampla. Si care a inceput sa nu inteleaga nimic pe la ora 8:40, in conditiile in care inregistrarea la punctele respective se facea incepand cu ora 8...
Ma rog, rau nu-mi pare ca am participat, in nici un caz. Si in plus, am reusit impreuna sa adunam o multime de saci, inimaginabil de multi saci de gunoi. Iar la televizor am vazut ca au existat si locuri unde totul s-a intamplat cum ar fi trebuit.
In continuare, cam asa a aratat la noi. Binisor, nu? :)

Cele doua imagini de la mijloc arata unul dintre locuri, inainte si dupa.

Could be anything

2010-09-19T11:16:00.002+03:00

Am dat peste ceva frumos ce spune Poe despre pisici (lui placandu-i mult pisicile, evident :) Zice asa: "Se spune ca un gentleman dornic sa acceada la cunoastere in conditii de dificultate vroia sa stie de ce pisicile, care au in ele ceva ce naste o melodie de-a dreptul divina, produc ele insele o muzica execrabila? Raspunsul la intrebare e poate simplu. Pisicile sunt modeste. Ele nu fac caz de insusirile lor. N-ai sa auzi niciodata de o pisica educata. E ceva obisnuit sa auzi de porci, ursi si caini educati, care iti pot spune cat e ceasul si cati spectatori au venit(...)
Dar cine a a auzit vreodata de o pisica educata? Pisica pretinde ca nu se pricepe la nimic, nici la pian, nici la cantatul din gura."
Deci, pisicile sunt niste delicate, asa cum credeam si noi :)
Adaug aici clipul unei melodii pe care o ascult intruna de cateva zile...

Dreams

2010-09-09T18:24:00.003+03:00

Astazi am dat drumul la radioul strain pe care il ascult eu de obicei pe net, dar pe care nu-l mai ascultasem de ceva vreme. Imi place pentru ca acolo ascult muzica parca pentru mine anume difuzata, plus ca nu sunt pauze publicitare si nici oameni care vorbesc, prezinta stirile, sau ce mai fac ei de obicei la radio. E numai muzica, si culmea, muzica de-a mea. E un fel de Yahoo Radio, cu trupe alese de tine, dar difuzate de ei in ce ordine vor, astfel incat e o surpriza mereu, numai ca eu am renuntat demult sa mai incerc sa deslusesc de ce tot nu vrea sa-mi mearga cand ii dau drumul (de Yahoo Radio zic). Si atunci am descoperit postul asta de care va spun.
Ei bine, si azi cand sa-i dau drumul, ce sa-mi auda urechile? Ultima fractiune de secunda dintr-un canticel, dupa care incepe asa ceva:

Pai sa nu crezi in lucruri marunte care iti fac ziua mai buna? :P

Toti dulcineii la casa lor!

2010-08-18T22:55:00.009+03:00

Dulcineii au casa lor acum, nu mai au griji din astea de acum :) Sunt niste pisoi norocosi, frumosii astia smecheri :P
Unde mai pui ca merg impreuna la ei acasa? Si ca o sa ramana impreuna pentru totdeauna si o sa aiba si curtea lor personala, de alergat in ea!

Cats in motion :)

2010-08-08T19:42:00.002+03:00

Aceiasi dulcinei, putin mai filmati decat pana acum :)

Everybody wants to be a cat!

2010-08-01T14:23:00.005+03:00

Unul dintre pisoii curajosi are stapan acum, cel rosu din mijloc, frumos de tot. Acum au mai ramas doi frumosi de tot, dintre care teoretic si fetita are stapan in cateva zile, deci mai ramane tigrisorul :)
Cand sunt mai relaxati si mai ingrijiti, ei arata asa:

Pisoii curajosi au nevoie de stapan :)

2010-07-28T21:58:00.003+03:00

Trei pisoi frumosi si mici si cuminti si curajosi au fost abandonati la intrarea de la mine din bloc. Se pare ca sunt la mine in cartier multi oameni "inimosi" care au o pisica pe care nu o castreaza, si care atunci cand are pui, inima lor buna ii invata ca pe pui pot sa-i arunce asa, ca pe nimic.
Am dus cei trei pui la un cabinet veterinar unde ii pot tine numai un timp limitat, timp in care e nevoie sa gasesc stapani pentru ei. Pentru unul dintre puisori, care e fetita (cea mai negruta, cu pata galbena pe botic), am gasit deja stapan care o sa o ia peste o saptamana, dar e nevoie urgent sa gasesc oameni care sa si-i doreasca pe fratii ei frumosi.
Cei trei muschetari arata asa :)

Not my imagination :)

2010-07-22T23:31:00.002+03:00

Si inca...

2010-07-21T15:39:00.005+03:00

Maine urmeaza melodiile mele :)
P.S. "Salvation" e asa miscata pentru ca nu stiam ce sa fac, sa tot sar sau sa filmez, si le faceam pe amandoua :P

Ce credeti?! CRANBERRIES!!!

2010-07-21T15:17:00.004+03:00

Ce cuvinte sa folosesc? A fost incredibil de frumos, am fost si foarte aproape de scena, cum si intentionam la un asemenea concert de suflet pentru mine... As fi vrut sa mai cante, am plecat cu impresia ca a fost scurt totul, dar tot ma bucur mult de tot ca i-am putut vedea live.
I-as vedea oricand!
Si acum...

O tara cu apa!

2010-07-17T13:09:00.003+03:00

Am bifat inca un motiv pe lista pentru plecat in lume. E a treia oara (cam a treia saptamana), cand in aceeasi perioada a saptamanii, nu avem apa, doar ca de data asta, nici un fel de apa, deloc! Acum o saptamana nu curgea deloc apa la baie, dar curgea apa rece la bucatarie, iar acum 2 saptamani, curgea apa rece si la baie si la bucatarie.
Acum cica s-a spart teava principala, ceea ce e alta problema decat ce se intamplase acum cateva saptamani. Numai ca teava asta principala se mai tot sparge tot asa, cu o periodicitate mai mare, si tot se intampla ceva cu ea, in general vara, desigur.
Si am inteles ca pana la 4-5, nu o sa fie apa deloc..
Acuma, eu ma descurc de minune si cu apa rece, adica daca ar fi curs macar apa rece, tot era o realizare, din punctul meu de vedere. Dar asa, ca si acum o saptamana si acum doua saptamani, nu pot nici sa fac curat ACUM, SAMBATA, cand e ziua mea de facut curat, pentru ca acum sambata, sistematic, nu curge apa.
Stiu ca in alte orase nu curge apa de nici un fel zile la rand (cum s-a intamplat si la noi, prima oara cand a inceput iar perioada de oprit apa pe anul asta). Ceea ce e mult mai crunt.
Dar si sa-mi spuna ca "e de la teava aia, care iar s-a spart", pai faceti, oameni buni, ceva util si care sa dureze, la teava aiaaaa, ca am impresia ca de fiecare data cand e o problema, este pentru ca tot ce se "repara" anterior, se repara de mantuiala. Asa cum se face mai tot pe aici pe la noi.
M-am saturat de metoda asta!

Ce bine e cand e ziua ta!

2010-07-09T21:03:00.003+03:00

Mi-am dat eu seama de asta :)) Nu brusc, cum s-ar putea crede, ci demult stiam eu ceva, dar anul asta, dupa ce am primit atat de multe cadouri frumoase si m-am bucurat de fiecare si m-am mirat ca tot mai urma unul si inca unul si inca unul, si dupa ce am primit multe mesaje, si chiar si azi am primit "lamulteniuri", mi se pare ca sunt importanta, dom'ne :P
E foarte reconfortant sa fie ziua ta, asta clar! Eu sunt fan :)
Adaug o melodie din care nu e relevant pentru mine si bucuria mea decat titlul si ritmul vesel al canticelului ;)

Ce-mi doresc eu mie, muzicaliceste..

2010-07-07T09:11:00.006+03:00

E necesar pentru mine si sanatatea mea sa fac o lista cu ce trupe imi doresc sa mai vina in Romania :)
Sunt asa:
1. R.E.M. - din motive obiective ;)
2. Red Hot Chili Peppers - pentru ca ar fi un concert foarte foarte meseriash.
3. Beautiful South - care nu cred ca mai canta, dar tare mi-as dori sa-i vad :(
4. Skunk Anansie si Garbage - ca sa fiu si eu dura la un concert :P
5. Travis - ca sa fiu sensibila la un concert :)
6. U2 - cum de ce?
7. Cardigans. Pentru ca sunt Cardigans :P
Si doar la astea m-am gandit acum (aaa, si Dandy Warhols, pentru ca sunt foarte tari), intr-o strafulgerare de gandire care m-a obligat sa fac lista, pentru ca numai asa o sa se si intample concertele :)
Plus toate trupele faine pe care le-am vazut deja in concert, as vrea sa mai vina si ei, ca as mai merge. Coming next, CRANBERRIIIIIIIIIIEEEEEEEEEEEEEEEES!!!

Traiasca Stadionul Arcul de Triumf!

2010-07-05T11:57:00.002+03:00

Care-i treaba cu Zone Arena asta? Acum ca e gata, toate concertele din Romania trebe neaparat sa fie acolo, inteleg, nu? Pe langa ca e foarte departe de mine in general, mai e de mers foarte mult de la metrou pana ajungi. Iar Stadionul Arcul de Triumf era aproape de mine si era foarte fain de concert la care am si eu bilet la Gazon A, cum e Cranberries de exemplu, pentru ca am mai fost acolo la concert tot in Gazon A si am vazut foarte bine, plus ca nu m-a inghesuit nimeni si am plecat si cu tramvaiul acasa, pentru ca e aproape de mine si ma aduce direct.
Sunt foarte suparata!! :(

Aerosmiiiiith rooocks forever and ever !!!

2010-06-22T13:53:00.006+03:00

Gata si Aerosmithuuuu' si ce frumos a foooost! Au cantat fain, am vazut oarecum bine, si eu (de data asta), am cantat, am strigat, am sarit, m-am bucurat de concertul asta fain, asa cum si merita un asemenea concert.
Au cantat tot ce era frumos, in afara de cateva mici canticele pe care as fi vrut sa le aud, cum ar fi "Amazing", "Dude, Looks Like A Lady" sau "Janie's Got A Gun", dar au cantat alte minunatii, cum sunt "Fallin' In Love" sau "Love In An Elevator" sau "Pink" sau "Jaded" sau "Ragdoll", multe si frumoase ;)
Foarte fain concertul asta. Daca n-ar fi scris pe bilet cu litere de tipaaar "NO CAMERA", atunci n-as mai fi fost nici eu atat de ingrijorata incat sa-mi las acasa aparatul foto si sa nu am nici o poza sau filmulet al meu :(
Pe scurt, as merge oricand sa-i mai vad pe Aerosmith! Cu aparat!
P.S. Revin cu poze si filmulete :)

Adaug un filmulet gasit pe net de la melodiaaa meaaaa de la Aerosmith, care se aude si se vede curios, dar e singurul filmulet de la canticelu' astaaa, cantat la noi:

Si in continuare, un filmulet de-al nostru :)

Cum, ce, unde, de ce sa citim?

2010-06-07T22:38:00.004+03:00

Am gasit inca o leapsa foarte faina despre carti, pe blogul lui Leah Lusch:

1. Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?
Intotdeauna semne de carte. Nu-mi place sa se intample nimic cu cartile mele, am grija si in timp ce citesc sa nu indoi prea mult cartea. Iar cand imprumut carti (nu mi se intampla foarte des), ii rog si pe "imprumutatori" sa aiba grija cu ele :)

2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
Am primit o carte foarte faina despre regii Frantei, de la primul prim rege si pana s-a sfarsit cu regii. Foarte interesanta, dar am primit-o cam acum un an, demuuult... As vrea sa mai primesc din nou vreo carte cadou :)

3. Cititi in baie?
Doar daca trebe neaparat sa citesc textul respectiv atunci si nu mai suporta amanare ;)

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
M-am gandit, am si incercat cand eram mai mica si acum ma amuz cum ar fi fost cartea scrisa de mine :)) Intre timp, mi-am dat seama cat de greu e sa scrii o carte, pe langa cat de frumos si cate lucruri presupune. Mi-ar placea ca in timpul vietii mele sa am energia pentru a ma documenta necesar pentru o carte si imaginatia, timpul si talentul necesare ca sa o scriu !
Iar daca ar fi vorba sa fi scris eu o carte deja scrisa :)), atunci as vrea sa fi scris "Copiii de la miezul noptii" de Salman Rushdie.

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?
Sunt in regula. De exemplu, acum sunt foarte incantata de colectia Stiinta de la Humanitas (cred ca asa se cheama colectia, nu sunt sigura), care cuprinde tot felul de carti scrise foarte cursiv, despre cum s-a format Universul, despre cum a aparut viata, lucruri din astea.

6. Care este cartea ta preferata?
"Magicianul" de John Fowles.

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Da. Dar acum sunt intr-o etapa a vietii mele in care imi doresc sa citesc cate o carte de la cat mai multi autori, sa apuc sa vad cum scriu cat mai multi oameni... Cand recitesc, de obicei o fac cu cartile mele preferate. Adica tot Salman Rushdie si Orhan Pamuk, la care se adauga "Regii blestemati" de Maurice Druon.

8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Am o parere fantastica despre asemenea intalniri!!! Poate pentru ca am si mers sa ii vad si pe Pamuk si pe Rushdie, cand au venit in Romania, si mi s-a parut ceva extraordinar (alt cuvant mai grandios n-am gasit) ca pe langa faptul ca am apucat sa traiesc in acelasi timp cu asa niste autori, pe care sa am ocazia sa-i citesc, am avut si prilejul sa-i vad si sa-i ascult in realitate, sa am semnaturile lor pe cartile mele. Daca as fi putut vorbi cu ei pe indelete, i-as fi intrebat in primul rand care dintre cartile lor le place cel mai mult, si le-as fi spus care imi place mie. Si de acolo ne-am fi descurcat noi si am fi discutat mult si bine :)

9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?
Intrebarile astea parca ar fi dintr-un oracol :)) Da, imi place sa vorbesc despre carti, cu oamenii interesati de asta.

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
In primul rand, autorul; apoi, daca stiu tema generala a cartii (fara detalii, ca atunci n-o mai citesc) si imi place, si apoi daca am auzit lucruri bune despre cartea respectiva.

11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
"Magicianul" de Fowles. Si poate "Versetele satanice" a lui Rushdie, sa inteleaga toata lumea ca nu e cartea diavolului.

12. Care este locul preferat pentru lectura?
Cel mai mult citesc in metrou, si acum m-am obisnuit. Inainte nu-mi placea, dar acum reusesc sa ignor orice se intampla in jurul meu si nu mai am nici o problema :) Cand sunt acasa, citesc in pat.

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Nu ascult muzica. Mai demult, da, dar acum prefer sa citesc fara sa aud nimic altceva in urechile mele concentrate si ele la ce citesc :)

14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Nu, desi am multe multe de tot. Poate pe un laptop pe care sa-l pot lua dupa mine unde vreau sa stau cand citesc, da, dar si asa, nu prea ma simt bine sa citesc de pe un monitor (ochilor mei nu le convine).

15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Citesc orice ma intereseaza, indiferent de unde am cartea respectiva.

16. Ce carte citesti acum?
"Crima lui Selb" de Bernard Schlink. Care e cam politista (nu stiam, inainte sa ma apuc de ea), si deci imi place.

17. O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte?
O carte este o viata alternativa, este un film in care pot juca orice rol imi aleg si imi place mai mult, un univers paralel in care pot sa fiu politist si sa rezolv crime, daca vreau; o carte e ceva care ma invata lucruri... tot felul de lucruri.

Jessica nebunica ;)

2010-06-06T18:38:00.003+03:00

Am inscris-o pe Jessica la un concurs unde putem castiga, printre altele, o carte foarte frumoasa cu poze cu pisicile din Bucuresti. Ea poate fi votata numai daca votantul isi face cont inainte de a vota, ceea e foarte simplu si nu se cere decat numele si adresa de mail.
Daca va place de Jessica zapacica, o puteti vota aici:

http://www.animalutze.com/concurs.php?IDpic=783#poza

I wanna be like you-huuuu-huuu ;)

2010-06-06T16:58:00.001+03:00

Daca exista o melodie pe care as dansa oricand, oriunde, ea e!

Carti din 2010

2010-05-11T23:39:00.003+03:00

Am gasit pe blogul Chrismillei o leapsa despre carti pe care vreau si eu sa o "exploatez" aici. Zice asa:
Cate carti ai citit pana acum în 2010?
12. Mi-e usor sa le numar, ca de cativa ani am o lista de carti citite.
Cate carti de fictiune și cate de non-fictiune?
4 carti de fictiune, restul fiind oarecum biografii sau istorice sau social-amuzante (da, eu am inventat termenul asta :)
Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?
8 barbati si 4 femei.
Care e cartea preferata citita pana acum in 2010?
Mi-a placut mult "La portie moscheii", iar Kader Abdolah a fost un alt prilej de bucurie pentru mine, care de cativa ani tot descopar scriitori orientali geniali; ar mai fi "Biografia foamei" de Amélie Nothomb.
Care e cartea care ti-a placut cel mai putin pana acum in 2010?
"Minunata lume noua" de Huxley, la care inca citesc si e ok, dar ma asteptam sa-mi placa mai mult, cum imi place de obicei Huxley (chiar daca stiam din prealabil ca e o carte cu iz de SF si mie nu-mi plac deloc cartile astea). Aaa, si "Absurdistan" de Gary Shteyngart, care nu mi-a placut deloc deloc :(
Ai inceput vreo carte si n-ai putut sa o termini?
Nu.
Care e cea mai veche carte citita?
"Minunata lume noua" asta (1932) si "Henry si June", pe care Anais Nin o scria cam tot prin 1932-1933.
Dar cea mai noua?
"Mostenirea Boleyn" de Philippa Gregory (2006).
Cel mai lung si cel mai scurt titlu?
"As crede in Dumnezeu" de Costel Babos e cel mai lung titlu si "Absurdistan" de Gary Shteyngart e cel mai scurt titlu.
Cea mai lunga si cea mai scurta carte?
Cea mai lunga carte cred ca e "Coco Chanel" de Edmonde Charles-Roux si cea mai scurta e "Biografia foamei" de Amélie Nothomb.
Cate carti imprumutate si/sau de la biblioteca?
O carte imprumutata, restul ale mele.
Cate carti citite sunt traduceri?
11 sunt traduse.
Care e cel mai citit autor anul acesta?
N-am un autor citit de doua ori inca pentru anul asta. Astept sa apara "Luka si focul vietii" de Rushdie si il declar de pe acum castigatorul pentru cel mai citit autor in anul acesta (si cam in fiecare an, de altfel :)
Ai recitit vreo carte?
Nu.
Care e personajul preferat din cartile citite pana acum in 2010?
Aga Djan din "La portile moscheii" de Kader Abdolah, care chiar fiind asa deznadajduit cum ajunge sa fie pana la sfarsitul cartii, intotdeauna stie cum sa vorbeasca cu oricine, vede lucrurile cum trebuie si e intelept.
Ce tari ai vizitat prin cartile citite?
Franta, Anglia, "Absurdistan" :)), Japonia, China, America, Romania, Iran si Israel.
Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?
Am citit o carte despre care mi s-a spus ca e ok, dar nu extraordinara si am vrut eu sa vad daca chiar asa e si asa a fost: "Absurdistan"... Nu prea mi-a placut.
Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea să citesti mai mult?
Pe Kader Abdolah vreau sa-l mai citesc!! Si pe Hanif Kureishi si Amélie Nothomb. Ernst Mayr si Philippa Gregory. Gata :D
E vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o?
Da. "Eseu despre orbire" de José Saramago. Pentru ca am vazut filmul facut dupa carte, fara sa stiu ca e asa pana la sfarsit, cand eram deja socata si am vazut ca scrie ca e facut dupa romanul lui Saramago.. Pana la urma tot il citesc, dar as fi preferat sa citesc mai intai cartea. Si eventual, sa nu mai vad filmul :))

Who let the dogs out?

2010-04-30T09:52:00.001+03:00

Astazi la ora 11 in fata Prefecturii (care am inteles ca este unde era Primaria inainte, adica vizavi de Cismigiu), o sa ne intalnim cat mai multi oameni care iubesc animalele, pentru ca suntem impotriva unor propuneri absurde si ilogice care trec prin capul prefectului acestui maret oras.
Am auzit de propunerea aceasta de cateva zile, dar n-am cate cuvinte imi trebuie ca sa pot vorbi despre asa ceva.. Asa ca ma duc azi sa ma manifest in legatura cu ea, mai bine. Va astept :)
P.S. M-am intors. Bucuroasa ca a fost asa de multa lume, dupa aprecierile noastre, cam 500 oameni :)

Vrei ieftin, na ieftin !

2010-04-01T16:49:00.003+03:00

Exista un xerox ieftin pe la Eroilor, zona celebra pentru ca nu e asa scump sa xeroxezi carti. Am mers la unul dintre ele, care avea 30 bani pretul pentru fata-verso (sau 0.03 bani, nu stiu in bani noi, ca m-am enervat si nu pot sa gandesc).
Si mi-a placut mult acolo cand m-am dus cu doua carti la copiat, aveau si o pisica mica si lunga, neagra, frumoasa si care ma ignora, mi-a placut ca erau fani pisici, dar dupa ce m-am intors (peste o saptamana, ca atata dureaza), cartile mele (xeroxurile) aratau in asa fel incat eu de juma' de zi tot incerc sa intregesc desenele fosilelor (sunt niste carti de sistematica pentru bivalve, si au multe desene importante si concludente pentru ele), si completez unde nu se vede ceva si incerc sa imi dau seama daca acolo unde sunt jumatatile innegrite de pagina, se intelege ce scrie (pentru ca da, odata pe pagina exista cate o jumatate verticala de pagina care e mai neagra).
Deci ori s-au hotarat ca ce am eu de xeroxat necesita prea mult tus sau ce e ala si s-au gandit ca mai bine sa-mi copieze mie cartile la xeroxul lor prost (dintre toate pe care le aveau), ori au toate xeroxurile proaste.
Oricare ar fi motivul, nu ma mai duc acolo niciodata. Si mi se pare important sa stie cat mai multa lume ca nu e de mers acolo, e singurul xerox cu asa pret mic, deci e de recunoscut usor.
Doar ca nu scrie pe usa "Xerox ieftin si prost", scrie doar "Xerox ieftin".

Am luat-o razna !

2010-03-20T12:51:00.003+02:00

Pentru ca am avut cel mai frumos vis: rasfoiam un ziar (ceva de genul ziarelor care se dau gratis la metrou) si am ajuns la o pagina cu multe articolase din alea mici pe margine, unde ce vad eu ca scrie?? "Daca vreti sa-i vedeti pe REM in concert, acum este momentul, in club nu stiu care, samd. Biletele costa 50 lei."
Oaa, am ramas masca si am inceput sa ma panichez (in vis fiind) ca daca nu mai sunt bilete, ca la pretul asta probabil demult s-au vandut si ca acum trebuie sa fac cumva si sa cumpar repede bilet, plus ca nu intelegeam de ce costa asa de putin, si ma intrebam oare cati oameni ar intra intr-un club, orice club ar fi, ca nu cred ca multi, si tot asa :))
Eram asa bucuroasa de stirea astaaaa.
Si dupa ce m-am trezit, m-am dus repede sa ma uit in "Adevarul de seara" pe care il aveam de ieri de la metrou, dar nu apucasem sa citesc nici un titlu, si am cautat stirea asta mult si bine...
Nu era :((

Du-te si joaca-te la scara ta! (sau "Fiecare om are casa lui")

2010-02-26T17:04:00.004+02:00

Tocmai ce am citit in ziar cea mai absurda idee de care am auzit vreodata: cica "minunata" primarie (bine cunoscuta anterior pentru multele beneficii pe care le aduce cetateanului de rand) s-a gandit (in lipsa de alte teme mai importante sau urgente, pesemne), la inca o lege: o lege care obliga oamenii care au caini sa ceara acordul in scris al vecinilor lor, pentru a putea avea acesti caini!
Nu vad ce treaba au vecinii mei cu ce anume am eu in casa mea, atata vreme cat nu ii afecteaza pe ei!!
Stiu celebrul motiv ca vai dom'ne, dar miroase atat de urat intr-o casa in care traieste, printre altele, si un caine, numai ca si daca ar fi asa (ceea ce oricum NU E asa, pentru ca acesti caini sunt cam singurele animale de companie care necesita sa fie duse afara pentru a-si face nevoile, unde da, mi se pare normal, logic si de bun simt, sa-i aduni murdaria, ca doar de asta se cheama ca e cainele tau si ai grija de el), deci si daca ar fi adevarata problema cu mirosul in casa, asta e strict problema celor care traiesc si respira aerul din acea casa si nu vad ce legatura ar avea asta cu restul caselor, restul vecinilor, si asa mai departe.
Daca e cumva vorba de galagie, atunci lasati-o balta, ca daca eu pot trai cu vecinii mei de deasupra care asculta manele in continuu, de vineri dupa-amiaza, pana duminica seara (acum nu se aude nimic, cred ca inca n-au ajuns acasa :), atunci cred ca fiecare om poate invata sa se acomodeze cu micile inconveniente ale vietii la bloc (care, evident, nici nu sunt convinsa ca exista - vecinii mei care au caini nu au nici pe departe cele mai zgomotoase apartamente din bloc!)
Am epuizat motivele (cele doua) posibile de invocat pentru sustinerea acestei legi aberante si inchei prin visul meu suprem: sa am o pisica SI un caine! (Doamne, ce idee!?)

Later edit (Cranberries)

2010-02-18T23:08:00.004+02:00

Ei, asta e, mie ideile fixe nu-mi trec repede: s-a stabilit unde vin Cranberries, si anume pe stadionul Arcul de Triumf, care se cheama si Iolanda Balas Soter, adica acolo unde au cantat si Muse, si unde mie mi-a placut mult.
La Muse am fost asa relaxata si neinghesuita acolo si am fost si foarte aproape de scena, incat se poate considera concertul ideal (mai ales deoarece cantau cine cantau :)
Si acum, tot acolo vin si Cranberries. Biletele au diverse preturi, dintre care eu imi cumpar maine bilet in gazon A (unde am avut si data trecuta, si cum ziceam, a fost foarte "up close and clear" si fain totul). De-abia astept sa-i vad si pana una alta, am vizionat cum a fost cand au cantat in Ecuador:

P.S. Aerosmith in Romania, pe 18 iunie !!! Evident ca merg ;)

Mary and Max

2010-02-13T22:20:00.003+02:00

Sa va spun despre un desen cum n-am mai vazut demult. Se cheama "Mary and Max" si e atat de frumos facut, atat de frumos compus, povestit, vazut si desenat, incat m-am minunat de el mult si bine, in timp ce si dupa ce l-am vazut.
Si e despre o poveste adevarata (pe care n-o s-o spun aici, evident).
O poveste care nu e amuzanta in stilul "Ice Age", dar e amuzanta altfel, prin detalii, prin asemanari neasteptate intre doi oameni de pe continente diferite, cu vieti diferite si cu varste atat de diferite. E despre multe lucruri simple care formeaza multe momente, importante in alt fel pentru fiecare om.
Mie mi se pare o capodopera cum n-am mai vazut demult si ma bucur ca e bazata pe o poveste adevarata :)
Trailerul pentru "Mary and Max" e asa:

Cranberries - 20 iulie, undeva prin preajma !!

2010-02-11T14:58:00.003+02:00

Azi am auzit prima oara data exacta cand vin Cranberries in Romania: pe 20 iulie. Auzisem eu zvonuri cum ca in turneul asta nou o sa vina si in Romania, dar nu eram convinsa. Eu renuntasem demult la ideea sa-i vad live, pentru ca stiam ca s-au despartit demult, si ca oricum nu mai canta..
Dar ce sa veeezi? S-au reunit si pleaca in turneu in o gramada de tari, si uite ca ajung si la noi.
Fara sa trebuiasca sa fac vreo petitie sau ceva, mi s-a indeplinit o dorinta fara sa o spun cu voce tare, cred ca si fara sa o gandesc. Sper ca pana saptamana viitoare se lamuresc organizatorii unde o sa fie concertul si cat costa un bilet "pe scena" :)), ca vreau sa cumpar bilet prima!

Sparta si Loki

2010-02-02T22:46:00.005+02:00

Am descoperit de multa vreme un cantec care m-a inveselit tare, atunci cand l-am auzit/vazut prima oara, si de atunci ma distrez cu el de fiecare data cand il vad, pentru ca n-am cum altfel.
Si acum de ceva timp, intru zilnic sa-l vizionez, pentru ca mi se pare genial. Plus ca oricat de racita sau suparata as fi, daca am vazut un film trist, daca am avut o zi proasta, daca m-am trezit deja obosita, orice mi s-ar intampla, daca ma uit la clipul cu Sparta, raman razand asa singura, ceea ce mi se pare muuuult mai convenabil :))
Clipul cu Sparta e facut de nenea care "repeaza" cantecul, care e stapanul lui si care cred ca e putin nebun ;)

Iar acum mai nou, mai are un motan pe care il cheama Loki (Sparta fiind, desigur, tot motan ;) Si au un canal propriu pe Iutub, care se gaseste pe adresa asta:

http://www.youtube.com/TheMeanKitty

Premiul meu merge laa... Basterzi !

2010-01-22T22:19:00.004+02:00

Mie mi-a placut foarte mult filmu' asta, asa ca il premiez eu pe blogul meu, cum pot, daca la Globurile de Aur tot nu a fost foarte apreciat, asa cum sunt eu de parere ca merita sa fie.
Asa ca, fiind proaspata detinatoare de coloana sonora a filmului, pe care o cautam de cand l-am vazut prima oara, adaug aici unul din cantecele care intregesc filmul si care il cam fac un "Tarantino authentic" :)

Drumul spre nimic

2010-01-15T23:13:00.003+02:00

Nu e un lucru nou si nici ceva dupa care ma innebunesc sa vorbesc..
Dar da, suntem pe acea cale, acum ne indreptam inspre "acolo".
Am vazut un film care se cheama "The Road", la care nu mai vroiam sa ma uit dupa primele zece minute, din motive de frica din asta psihologica si deprimare si neputinta si multe lucruri din astea. Pentru ca filmul asta ne arata cum se vede lumea peste vreo suta de ani, poate... Dintr-un punct de vedere obiectiv, care nu ne ajuta pe noi in nici un fel, si care fiind obiectiv, e in acord si cu ce se intampla acum aici, pe planeta asta.
Adica e logic si cu rezultatele "scontate", pentru ca nu pot decat sa presupun ca sunt niste urmari pe care le cunoastem si le asteptam fara nici o grija (ca doar oricum, noi murim pana atunci, nu?)
Nu e un film exceptional, dar e un film apocaliptic, crunt, ingrozitor, cutremurator. Cam asa.
Si nu inteleg cam cand ar fi trebuit sa ma nasc eu, in asa fel incat sa fiu in totala armonie cu tot ce e in jurul meu, adica inclusiv cu oameni, copaci, animale (cu care sunt oricum in armonie, dar e greu cand sunt printre putinii oameni care sunt), cu munti, mari, cer, nori, vant, ploaie, soare, si toate astea sa fie si ele in armonie cu restul. Nu imi dau seama cand...
Oamenii au fost intotdeauna asa de egoisti sau indiferenti sau rai sau de "conteaza numai daca ma afecteaza pe mine, ce-mi pasa de restu'?", de nesimtit de ignoranti si de sensibil de prosti in nestiinta??!
Cred ca poate cu Ardi m-as fi inteles bine.. Ea traia destul de demult aici unde traim noi acum, suficient ca perioada de timp care ne separa incat sa ma simt in totala armonie de care ziceam mai sus.

Hornbach este "cat friendly" !!

2010-01-10T21:40:00.003+02:00

Si am impresia ca este chiar "animal friendly", in general.
Am fost la Hornbach din Berceni, unde m-am bucurat de "coltul" amenajat pentru articole pentru animale. "Colt" e putin spus, pentru ca multi metri patrati (nu stiu sa apreciez cati :) erau numai cu jucarii, mancare, custi de transport pentru animale, si cel mai important lucru, existau acolo pisicile casei, adica pisici frumoase si grasane, care cred ca erau ingrijite de angajatii de la Hornbach. Si care erau in largul lor acolo, se jucau, alergau, nu incurcau pe nimeni.
Am fost foarte impresionata ca se poate sa existe asa grija pentru animale, in masura in care nu aveau ce deranja, stateau frumos in sectorul rezervat lor acolo, se jucau impreuna, si puteau primi din cand in cand si mancare si puteau sa fie adapostite de frigul de afara.
Erau pisici vesele si frumoase si ma bucur ca uneori, mai vad prin jurul meu oameni care le percep pe animale ca si mine si care le ajuta cum pot :)
P.S. Am sa revin la Hornbach pentru ca am gasit cusca de transport potrivita (de mare :))) pentru Jessica si mult mai ieftina decat am vazut la pet-shopuri (si nu la orice Hornbach, ci la asta, ca sa revad pisicile).

Stipe rulzzz :)

2010-01-04T23:11:00.002+02:00

Azi a ziua lui Michael Stipe, care chiar fiind el solistul de la REM, nu mi-ar rasturna lumea din temelii si n-ar fi totusi mare ocazie de bucurie pentru mine, dar in conditiile date (in care incerc cu greu sa ignor si sa ma fac ca nu vad multe lucruri care se intampla langa mine, in tara mea, care ma vor afecta si pe mine, bla bla), atunci m-am hotarat foarte usor sa fiu astazi incantata din motivul asta simplu. Si atunci am ascultat REM mare parte din zi, am vizionat Top 10 REM pe Vh1, m-am delectat si eu cu ce lucruri ma mai pot bucura :)
Am constatat ca putin cate putin, semnaturile pentru concert REM in Romania se strang si se fac mai multe si mai multe :)
Si pun aici un clip frumos.

Salman Rushdie "semnător" :)

2009-11-25T20:45:00.009+02:00

Acum am si autograf. In urma si a unui foarte scurt dialog pe care am avut privilegiul si placerea sa il am cu Rushdie, care cand a deschis cartea sa semneze, cartea s-a deschis exact unde avea ea paginile putin desprinse din cotor, pentru ca o am demult.
Si pentru ca am vazut ca a observat asta, i-am spus ca e o carte destul de veche (in sensul ca de aia arata asa), si a zambit si a raspuns ca in cazul asta, sa incercam sa o menajam.
Si a semnat si mi-a multumit.
Nu i-am spus numele meu, ca sa scrie si o dedicatie, chiar daca toata lumea facea asa si el intreba atunci numele pe litere si scria si dedicatia intr-un final, tocmai pentru ca am vrut sa il deranjez cat mai putin si sa nu-si mai bata capul si cu numele meu (dar recunosc ca mi-ar fi placut si mie sa am numele meu acolo langa semnatura lui).
Probabil ca acum putina vreme a terminat de semnat carti, semnat care a inceput pe la 5 jumatate, chiar daca trebuia sa dureze de la 6 la 8, pentru ca el intrase de cam 20 minute in targ, vazuse coada deja formata de atunci, si dupa ce a mers sa viziteze targul, a venit la noi si a spus ca putem incepe deja cu autografele de acum. Ceea ce mi se parea normal si m-am bucurat ca s-a gandit si el ca mine.
Si ma gandeam acum ca probabil daca ii aduceam toate cartile lui pe care le am (adica toate care s-au publicat la noi, plus 3 in engleza :), el mi-ar fi semnat pe toate, cum semna tuturor pe cate 2 sau 3 carti.
El e asa cum si credeam ca e :)
Acum astept "Luka si focul vietii", care am inteles ca e in curs de traducere.
Si am si doua poze cu Salman Rushdie adevarat, de data asta ;)

Rushdie impecabil, Polirom execrabil

2009-11-24T22:58:00.003+02:00

Eeeei, m-am intors si de la vazut Rushdie (care am aflat in sfarsit ca se pronunta asa cum se scrie, numai englezii il pronunta cu a in loc de u - e bine de stiut :).
As fi vrut sa fie mai mult Rushdie azi, ca ar fi avut de discutat o gramada de lucruri, a fost prea mica bucata de desteptaciune, umor, subtilitate si eleganta pe care am prins-o si eu din zbor.
M-am bucurat ca am putut si eu scrie o intrebare pe o foaie de hartie care sa ajunga la el pe masa, chiar daca n-a fost dintre cele la care s-a raspuns, ca am putut aproape sa nu respir cat am ascultat fragmentul citit din "Seducatoarea din Florenta", care este mult mai melodios si mai plastic citit de el, pentru ca e citit in limba in care a fost scris si pentru ca il auzim intr-un mod anume, cu intonatii si sonoritati pe care le reda cum trebuie numai el.
Si as fi vrut si sa pot aplauda mai mult, sa aplaud pana ma dor palmele, ca sa fiu impacata cu mine insami pe deplin.
Deci Rushdie e de ascultat, e de privit si inteles pe deplin, e clar de citit, dar nu cred ca e de mers sa-l vezi. In orice caz, nu cand il aduce editura Polirom.
Imi dau seama ca n-are absolut nici o legatura cu el, numai ca felul in care oamenii care isi doreau cel mai mult sa intre astazi sa-l vada, au ajuns sa intre ultimii, este clar din cauza organizarii. Adica eu am ajuns la 11:40 la Odeon, ca sa iau biletele gratuite, asa cum am citit ca trebuie sa facem (ele incepand sa se dea de la ora 11:30). Ei bine, in timp ce stateam la coada, s-au terminaaaat.
Pai cum s-au terminat? Pai si atunci eu cum intru sa il vad si sa il ascult pe scriitorul care ma bucura cel mai mult pe lume??? Cam cum?
Mi s-a spus ca poaaate, daca ma intorc pe la ora 18, o sa existe 50 locuri in picioare si prind si eu ocazia sa intru.
Bineeee. Pai atunci m-am dus si am asteptat in fata teatrului de la ora 15. Si am asteptat, si am mai baut niste apa, si am mai citit o carte, si iar am asteptat, si m-a intrebat un nene daca nu cumva vreau sa cumpar un bilet la Rushdie cu 50 lei, ca el are, si iar am asteptat, si as fi intrat intr-un final oricum, cred, numai ca am avut bafta sa-mi aduca o prietena o invitatie pe care o primise de la cineva si care stia ca mie mi-ar folosi asa ceva. Si asa ca am intrat inaintea celorlalti oameni cu care fraternizam la intrare si bombaneam ca nu e posibil sa se epuizeze biletele in 15 minute si sa se vanda pe sub mana, cand in principiu, toata intalnirea cu cititorii e gratis si e jenant sa se intample niste lucruri care hotarate in prealabil, ar fi fost in regula. Daca stabileau de la bun inceput un pret pentru vazut Rushdie, atunci ok, veneam si imi cumparam bilet, daca ma interesa cu adevarat, si nu mai aveam ce nemultumiri sa am, pentru ca situatia era bine inteleasa de la inceput.
Dar n-a fost chiar asa. Ma rog, am folosit deja prea multe cuvinte ca sa vorbesc despre ceva ce nici nu merita si ideea principala din capul meu acum (nu pot sa am prea multe deodata :)) este ca i-am vazut si pe Pamuk, si pe Rushdie. Pai ce-as mai putea sa-mi doresc mai mult de atat? :)
(Apropos, Pamuk a venit in Romania la Ateneu sa se intalneasca cu cititorii si fara nici un tichet gratuit, ci pur si simplu; ma intreb oare atunci cum a fost posibil sa intre in sala toata lumea care a venit, sa aiba loc, sa fie toata lumea relaxata si sa se poata concentra cu adevarat asupra prilejului pe care il aveau sa asculte oameni destepti vorbind, glumind si raspunzand la intrebari).
Si maine ma duc la dat de autografe. De la 15:30 :))
P.S. Am si eu poza cu Rushdie ;)

Crin Antonescu este preşedintele ţării mele imaginare

2009-11-23T20:29:00.004+02:00

Acum am o definitie clara a locului unde NU vreau sa traiesc: e un loc unde un om bun, destept, corect, cinstit, integru si vertical, chiar sustinut de o mare parte din Romania, care il voteaza, nu poate deveni presedintele unei tari care si-l doreste.
E tara asta unde chiar iesind foarte multi oameni la vot, tocmai pentru ca au vazut care este esenta acestui om si pentru ca l-au ascultat si au fost de acord cu el (stiind ca nu minte), el nu poate deveni presedintele acestor oameni.
Este mult prea greu sa incepem sa fim pe drumul care duce undeva, chiar si dupa atatia ani de bataie de joc.
Imi pare rau de asta, imi pare rau de tara mea frumoasa.. Ma rog, am un ton melodramatic acuma pentru ca m-am foarte suparat si sunt dezamagita ca acum, cu prima ocazie adevarata de om hotarat, destept, neimpartit intre nimeni si nimeni, nu se poate fructifica ocazia pe care am avut-o si am scapat-o din mana.
Asta e, poate intr-o alta viata, intr-o alta tara...

Mura :)

2009-11-17T17:04:00.003+02:00

Am primit un mail despre Mura. Zice asa:
"Avem nevoie de cazare temporara - in casa - pentru Mura.
Mura este catelusa ce de mai bine de o luna a fost cazata la CityVet si care a reusit sa invinga moartea. A fost preluata intr-o stare jalnica si cu inceput de jigodie. La un moment dat chiar si doctorii erau pesimisti...dar iata ca Mura a fost mai puternica decat se astepta toata lumea.
Acum este sanatoasa, dar inca slabita. Din pacate, ea nu mai poate fi tinuta de cei de la cabinet si avem nevoie de cineva care sa o tina in casa.
Curtea i-ar fi fatala, avand in vederea prin ce a trecut si ar fi pacat de toata munca doctorilor ce au ingrijit-o.
Mura este o catelusa de talie mica, cuminte, educata (face numai afara), stie sa mearga in lesa, e linistita si nu face mutre la mancare.
Maine e ultima zi de cazare la cabinet...
Poze cu Mura: http://picasaweb. google.com/ flygirl.doris/ Mura#53942826459 46646322 iar persoana de contact este Marilena Cristian - robi_mydog@yahoo.com (numarul de telefon este 0753 109 005)."
Probabil ea a avut mai mult noroc, pentru ca cei de la cabinetul veterinar unde se afla acum au ingrijit-o si a putut sta acolo o vreme, fata de cateii frumosi de care povesteam in alte posturi si care erau pe strada, fara nici un ajutor.
Dar eu stiu exact ce inseamna sa stii ca ii e bine pentru o vreme la cabinet, dar cu singura conditie ca la un moment dar, cineva sa si-l doreasca si sa-l ia acasa. Pentru ca stiu cum ma simteam si eu in zilele alea dintre momentul cand il gasisem pe Ninja si momentul cand mi-a spus o prietena: "Il iau eu pe pisoi!" Atunci mi s-a luat o piatra de pe inima. As lua-o eu pe Mura acasa, daca as putea, si pe ea si pe cei despre care va povesteam mai devreme.
Poate da cineva de povestea ei aici pe blog si ramane fermecat de urechile ei mari de elefant zburator si de ochii buni si de eleganta ei de catelusa neagra :)
Si o ia acasa.

Rushdie in da haauuuz!

2009-11-11T22:20:00.002+02:00

Acum e oficial: o sa fie in Romania intre 23 si 26 noiembrie.
Am citit un fel de program despre ce o sa faca si unde il putem vedea, si scria acolo ca o sa aiba o conferinta de presa cu public, la Teatrul Odeon, unde o sa citeasca si un fragment din "Seducatoarea din Florenta", pe 24 noiembrie, la ora 19 parca, si ca pe 25 noiembrie o sa fie de la ora 18 la Targul de carte Gaudeamus, unde o sa semneze carti frumoase pentru cititorii lui :)
Cam asa ceva, poate am incurcat ore sau date, dar ma lamuresc intre timp, ca o sa merg in ambele locuri.
Si am descoperit ceva ce nu stiam: o melodie compusa de Rushdie impreuna cu U2 :)

Catelusa frumoasa cu cinci puisori :)

2009-11-09T21:52:00.002+02:00

Am primit acest mail:
"Aceasta catelusa (2-3 ani) sta in strada - cu cei 5 pui (au cam 8 zile ), culcusul lor este intr-o groapa de gunoi langa un santier si intr-o intersectie foarte periculoasa, unde e trafic intotdeauna. Avem nevoie urgent de o curte unde sa o adapostim si pe ea si pe puiuti, contra cost, ne ocupam si de mancare, de sterilizarea ei si vaccinarea intregii familii, dupa care incercam sa gasim sa-i dam in adoptie.
Eu una nu am unde sa-i pastrez pentru ca am o gramada de catei si pisici."
Poate se gaseste un om bun si pentru ei, pentru ca asa merita :)
Telefonul la care puteti contacta pe oamenii care incearca sa o ajute este 0722.237.233. Iar catelusa si puisorii ei sunt aici:

Tiersen imi datoreaza un concert :(

2009-11-04T23:34:00.003+02:00

Am fost si eu la concertul Yann Tiersen din seara asta... Rau am facut.
Adica eu credeam ca fac bine si ca o sa plec fermecata si bucuroasa ca am putut sa aud live muzica aia frumoasa din "Amelie" si n-am recunoscut nimic din ce stiam.
El a cantat din cand in cand la vioara, frumos probabil, dar nu prea puteam auzi, din cauza zgomotelor care acopereau orice s-ar fi putut distinge.
A fost atat de mult de extrem de foarte de cel mai zgomotos, incat si daca era ce ma asteptam eu, tot ma simteam lezata in simtul meu auditiv. Si plin de sunete din alea care par aduse din alte lumi, planete si galaxii, si care nu intelegeam pe deplin ce rol aveau acolo..
Imi pare rau, dar nu mi-a placut. Si nu e concertul la care am luat eu bilet, nu e muzica aia de poveste, de primavara, de imaginatie, de Paris, pe care o stiam eu compusa si cantata de Yann Tiersen.

Timi the cat :)

2009-10-29T18:01:00.006+02:00

El e Timi (asa o sa-l cheme pe pisoiul cel mai frumos posibil, ca e un nume si mai frumos decat Garfield :)
Acum e pe drum spre noua lui resedinta, unde o sa fie fericit si o sa mai primesc din cand in cand poze si povesti despre cum creste el mare. A cucerit pe toata lumea peste tot pe unde am trecut cu el, inclusiv pe soferul de taxi care era mai preocupat de el decat de condus ;)
P.S. Am fost informata ca din cauza ca e nazdravan si zapacit si vesel si mereu in actiune sa faca el ceva, s-ar putea sa il cheme Ninja :))

Catel doritor de om bun

2009-10-27T23:36:00.004+02:00

Am primit un mail scris de cineva pe care il inteleg pe deplin (tocmai ce m-am simtit si eu asa, dar am avut norocul sa se rezolve situatia :)
Poate ii gasim stapanul catelului, sau un alt om care sa il merite cu adevarat..
Mailul pe care l-am primit zice asa:
"Am gasit in zona depoului IMGB un caine din rasa pitbull, de culoare alba si cu pete galbene (bej), o pata mare pe ochi, si pe spate, are aproximativ 1 an si 2 luni. Este foarte speriat, foarte slab, dar este extrem de sociabil si dulce daca ii castigi increderea. Eu i-am dat de mancare si apa, ba chiar l-am luat si in brate. I-am dat sa manance din mana, deci nu este agresiv. Se sperie la orice zgomot, si are la gat o zgarda din lant metalic. Oricat de mult as vrea sa il pastrez, nu am conditii, am deja in curte 3 caini de rasa si talie mare, plus inca 2 maidanezi. Mi se rupe inima, dar nu mai am unde sa il tin. Va rog mult, haideti sa ajutam acest catelus, sa-i gasim stapanul(daca cineva l-a pierdut), sau sa gasim o persoana care sa-l adopte.
Ma puteti contacta la nr. de tel. : 0767.537.847 / 0730.338.399 si la e-mail andreidobre2003@yahoo.com."
Catelul despre care e vorba e chiar frumusetea din imaginea de mai sus :)

Garfield cel miorlaitor si torcator:)

2009-10-24T20:54:00.007+03:00

Astazi am gasit la mine in bloc, in ghena de la parter, un pisoi care asa de tare mieuna, incat l-am auzit de sus de acasa si am coborat cu mancare, sa-l caut.
Dupa ce am dibuit unde era, mi-am dat seama ca probabil cineva l-a adus acolo si l-a lasat, pentru ca altfel nu avea cum sa ajunga el singur si mic pana acolo..
Si i-am dat sa manance, ceea ce l-a tinut ocupat vreo 15 secunde, dupa care a inceput din nou sa miaune ca din gura de sarpe, cum fac pisoii mici puiuti, si sa coboare cate una scarile ca sa vina dupa mine.
Problema mea e ca eu deja am o pisica (pe Jessica, o stiti :), care e in varsta si cu tabieturile ei si nu ii plac alte pisici pe langa ea (de ar fi tolerat, mai aveam pana acum probabil cateva, in afara de ea).
Si nu am apucat nici sa-i fac vreo poza, in graba in care sunam lume si incercam sa gasesc pe cineva care sa isi doreasca un asa pisoi frumos, si pana la urma am sunat la cabinetul veterinar al pisicii mele, unde l-am dus si pe el intr-un final, dar nici ei nu il pot pastra decat o saptamana, pentru ca au curtea plina de pui de pisica si nu se pot descurca...
Si daca n-am poza, nu pot decat sa il descriu pe frumos: eu ii zic Garfield, pentru ca e rosu in mare parte, are putin alb pe botic si un punct rosu in mijlocul albului, si labutele ii sunt albe pe jumatatea cu gherute; iar pe cap, intre urechi peste rosul lui are si niste dungi mai accentuate tot de rosu, are boticul roz si ochii albastri si e foarte pufos. Are cam 1 luna jumatate sau 2 si e motanel, si toarce foarte tare si se joaca mai mereu. Si daca nu vede o vreme pe cineva-ul care i-a facut un bine sau care are grija de el, miauna foarte tare si ii place sa fie tinut in brate.
Este cel mai frumos pisoi si ii plac oamenii foarte mult.
Imi pare rau ca n-am poza sa-l arat aici, dar e in toate felurile astea in care l-am descris. Daca vreti sau stiti pe cineva care vrea sa fie "cineva-ul" lui Garfield, imi puteti lasa o adresa de mail sau de contact aici pe blog :)
LATER EDIT: am gasit stapan pentru cel mai frumos pisoi din lume si tare mult m-am bucurat! O sa mearga undeva la curte, sa fie fericit si sa aiba prieten un catel mic si frumos :) Si sper sa mai primesc poze cu el, sa vad cum arata cand o sa fie el mare.
Cand ma duc sa-l iau de la cabinet, am sa adaug aici o poza cu el, sa vedeti ca am avut dreptate cand am spus cat de frumos e.

Old Red Eye Is Back

2009-10-13T23:31:00.004+03:00

Asta e un cantec cam trist, despre moarte si lucruri regretate si spuse foarte frumos, dar care e cantat vesel. E un cantec foarte special.
Mie imi place cantat de Beautiful South, asa il stiu si asa l-am simtit cantat intotdeauna, dar printr-o coincidenta, am gasit un link catre acelasi cantec, interpretat chiar de solistul de la Manic Street Preachers, impreuna cu cei de la Beautiful South :)

P.S. Nu in ultimul rand, sa votam pentru R.E.M. in Romania, desigur :)
http://www.petitieonline.ro/petitie-p44164046.html

Poate R.E.M. la noi..

2009-10-08T19:55:00.003+03:00

Am si eu un vis: sa vina R.E.M. sa ne cante :)
Asa ca am facut o petitie pe care tot vroiam demult sa o scriu, petitie care are incredere in ea insasi :)) ca o sa reuseasca. Asa sper si eu.
Atasez mai jos linkul la care poate oricine sa spere impreuna cu mine ca R.E.M. o sa ajunga in Romania pana la urma si multumesc oricui isi ia 5 minute din timpul lui sa semneze petitia :)

http://www.petitieonline.ro/petitie-p44164046.html

Ce nevoie mai avem de copaci ??!

2009-10-07T07:36:00.002+03:00

Am fost martora unei manifestari nici nu stiu de ce fel, fara voia mea. Luni, pe la ora 5 dupa-amiaza, la Piata Universitatii, s-au "lansat" nenumarate pagini de carte in aer, la nesfarsit (cand am plecat, "evenimentul" era inca in desfasurare).
Adica existau un fel de tunuri mici si niste oameni care incarcau aceste tunuri mici cu mii de pagini de carte, dupa care practic lansau toate paginile astea in aer, ca ele dupa aceea sa cada toate pe jos.
Acum sa explic putin ordinea in care m-am enervat: mai intai pentru ca paginile alea nu foloseau la nimic dupa aceea, adica erau pur si simplu pierdute si pe copacii care s-au taiat ca sa se faca marele eveniment de toata jena nu i-a intrebat nimeni ce parere au; apoi pentru ca am constatat ca paginile faceau parte din cartea lui Octavian Paler, "Viata pe un peron", si nici pe el nu cred ca l-a intrebat nimeni, atunci cand era in viata, ce parere ar avea de o asa utilizare a ceea ce a scris el.
Si in ultimul rand, pentru ca a fost mult exagerata intentia celor responsabili cu treaba asta, in sensul ca ar fi fost suficienta mai putina hartie pentru tot.
Eu am inteles intentia lor - aceea ca trebuie sa citim mai mult, si ca ce frumos si usor si la indemana e sa citesti, si ca am putea eventual sa adunam paginile de pe jos si sa incercam sa ne facem propriul exemplar de carte, insa puteau sa induca "invatatura asta de viata" intr-un mod putin mai simbolic.

Rushdie in Romania !!!

2009-09-17T13:30:00.004+03:00

Am citit intr-un ziar acum vreo ora ca o sa vina in Romania si de atunci tot sun pe toata lumea sa le spun :))
Sunt foarte bucuroasa, eu ma gandeam (de cand a fost Pamuk in Romania), ce frumos ar fi sa vina asa si Rushdie si sa am ocazia sa merg sa il ascult cum discuta intr-un cadru deschis cu oameni destepti, dar nu credeam cu adevarat ca o sa vina (din cauza conditiilor in care exista si circula el de mai multi ani, dupa publicarea "Versetelor satanice").
Dar acum inteleg ca e chiar posibil sa vina in noiembrie in Romania.
Pai daca vine si el, sa ma gandesc acum in continuare pe cine imi mai doresc eu sa vad aici, ca vad ca se implineste ;)
Later edit: adaug aici ce am scris pe blogul de pe Yahoo 360, pe vremuri, dupa ce am fost sa-l vad pe Pamuk :)

Cica Pamuk inseamna in limba turca “bumbac”. Dar eu am fost azi sa-l vad pe Pamuk omul, omul scriitorul, omul castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura in 2006.
La momentul respectiv, cand i-am auzit la radio numele, m-am tot chinuit si am cercetat prin diferite surse, ca sa inteleg si eu ca lumea cum il cheama pe respectivul castigator.
Mi-am notat pe o bucatica mica de hartie numele lui adevarat, cand l-am aflat, si cred ca de atunci nu l-am mai uitat (nu ca ar fi numele foarte usor de tinut minte, ci pentru ca dupa aceea, s-a vorbit foarte mult despre el, unde mai pui ca am cumparat si eu cartea lui castigatoare si am si citit-o intre timp).
Mi-a placut. Mi-a placut pentru ca actiunea se petrece in secolul XVI, pentru ca e un roman pe de o parte istoric, pe de o parte de dragoste, si politist, si cu povestiri in rama, si cu de toate. Si mi-a placut pentru ca mi s-a parut ca Pamuk este un corespondent al lui Rushdie in Turcia. Iar asta e un argument puternic pentru mine. (Probabil ca in partea aia de lume, viata unui singur om e compusa din viata tuturor celor care traiesc in jurul lui, si am constatat ca lucrul asta e foarte captivant pentru mine, ca cititor. Si la Pamuk, si la Rushdie).
Asa ca azi, stiind de vreo luna ca vine in Romania, la invitatia editurii Curtea Veche, am fost si eu sa vad si sa ascult discutia dintre Pamuk si alti oameni destepti, de la Ateneu. Si mi-a placut foarte mult, plus ca acum pot sa spun si eu ca am autograful unui castigator al Premiului Nobel (pentru Literatura !!!)
Care mi-a multumit, dupa ce mi-a semnat cartea.

The Resistance

2009-09-10T22:35:00.003+03:00

Am ascultat noul album Muse si am ramas fermecata. Nu atat pentru ca e Muse si se recunoaste ca e Muse, dar in acelasi timp e muzica simfonica, si e Queen!!
Ceea ce pentru mine e de doua ori bine. Adica in capul meu suna asa de frumos si de melodios, iar cele trei melodii-simfonii de pe album cred ca ar fi placut cuiva ca..., sa zicem, Beethoven (ca nu-mi vine acum in minte inca vreun compozitor la fel de depresiv, serios uneori si de multe ori solemn, dar atat de frumos-audibil).
Adica el ar fi inteles niste lucruri din muzica asta "moderat simfonica" de pe albumul nou Muse.
Atasez putina muzica adevarata :)

You Must Love Me -filmat de mine ;)

2009-09-01T13:13:00.002+03:00

Em-ei-di-ău-en-en-ei-Mădannaaaaa

2009-09-01T11:46:00.003+03:00

Ei na poftim, am fost si la Madonna. Frumos la concert, si ce frumos ar fi fost daca si vedeam oaresce :))
Am avut bilet in Gazon A, unde ma gandeam ca stau foarte bine si am sa reusesc sa vad relativ bine, ceea ce cam asa e, fata de cei din Gazonul B, de exemplu, dar fata de oricine mai inalt decat mine, nu e asa. Am mai topait si am mai zarit cate ceva, dar mare parte din concert l-am vizionat pe ecranul mare care era mai aproape de mine.
De aia m-am bucurat ca am mai facut poze si filmulete, poate macar in alea vad si eu, ulterior, la ce concert am fost.
Dar mi-ar fi parut rau sa nu merg si sa o ratez pe Mădannaa, ca nu cred sa mai vina ea prea curand in Romania.
Deci bilele negre pentru mine sunt: ca n-am prea vazut bine, nefiind de inaltimea lui Muresanu, ca a inceput concertul la 21:50, cand deja nu mai aveam chef de nici un concert si ma dureau picioarele de vreo 3 ore de stat acolo in asteptarea ei, ca m-am inecat cu praf pe care l-am tot expectorat cateva ore bune dupa concert, ca acel praf a rezidat nu numai in plamanii si nasul meu, dar si pe partea de sub genunchi a blugilor si pe tenesi, astfel incat aratam ca o mobila nestearsa de praf de vreo juma' de an, ca a durat foarte mult sa intram SI sa iesim de la concert, ca m-am bucurat degeaba ca o sa mearga metroul, pentru ca cineva a avut ideea buna sa inchida statia de la Izvor (jandarmii informandu-ne foarte politicos ca aici e inchis, dar putem merge sa luam metroul de oriunde altundeva, de la Eroilor, de la Unirii, si tot asa) - asa ca am facut o plimbare binefacatoare, necesara si obligatorie la 1 noaptea.
Iar bilele albe sunt ca am fost si eu sa o vad pe Madonna, dom'ne! Pentru mine momentul cel mai frumos a fost cel dedicat lui Michael Jackson (speram sa-l aminteasca cumva in concertul ei, dar mi s-a parut si mai frumos ca s-a gandit la el in felul asta).
Mi-a placut ca a cantat "Like a Prayer", "You Must Love Me", "Human Nature", "Vogue" si multe altele, si mi-a parut rau ca n-a cantat "American Life", "Like a Virgin", "Hang Up', "Rain", "Beautiful Stranger" si tot multe altele, dar nu aveau unde sa incapa toate numai in doua ore.
A fost un concert la care e frumos de mers.
Am gasit pe net una din melodiile care mi-au placut cel mai mult la concert si pe care n-o stiam:

Ei impreuna

2009-08-18T23:13:00.003+03:00

I-am citit separat si acum m-am gandit sa-i citesc si impreuna. Adica unul dupa altul, ca de citit concomitent mai multe carti, m-am lasat mai demult.
Si am vrut sa-i citesc asa ca sa vad daca seamana. Si intr-adevar, in cateva privinte seamana, iar diferentele care sunt intre ei (intre scrierile lor) sunt pozitive, constructive si apartin fiecaruia.
Amandoi scriu multe nuvele, in mare parte, stilul e de multe ori asemanator, in sensul ca nu scriu greoi, dar nu au nici un limbaj prea usor ca sa te poti plictisi, daca esti atent, prinzi niste mici invataturi de la ei si de cele mai multe ori, m-am surprins criticand personaje care cred ca au fost create cu exact acest scop, dar cu o subtilitate care le da in prima instanta circumstante atenuante si care pe mine ma fac sa ma simt putin vinovata pentru ca acum imi displac.
O diferenta ar fi ca el e si un filosof si discuta teme mai dure si mai "din viata", personaje in drumul lor spre nebunie, care vine fie din interior, fie din cauza conditiilor exterioare lor, iar ea, fiind oricum o feminista convinsa si militanta si recunoscuta, scrie de multe ori despre niste femei care nu merita prea multa consideratie, care trebuie putin cercetate, ca sa culegem de acolo ce nu e bine si sa tinem minte. Si se supara daca nu ne prindem de lucrurile astea.
In sfarsit, asa cred eu...
Mie imi plac mult amandoi. Si in biblioteca incerc mereu sa-i pun alaturi.

"A borduri" sau "a nu borduri"

2009-08-12T23:04:00.003+03:00

A inceput demult, cam vreo 2 luni sa tot fie... Si nu vad utilitatea.
Tot asfalteaza si niveleaza si mai pun un strat si iara niveleaza si "bordureaza" si tot asa, in continuu, la mine in fata blocului, in asa fel incat de la etajul 8 chiar se aude ca si cum ai fi acolo cu ei.
Si nu e de gluma, ca am mai plecat cateva zile, m-am intors si tot aici erau :((
Si nu mai termina odata. Adica sa zicem ca asta e treaba lor si trebe facuta, ma rog, dar eu ce vina am??? Ca mie imi placea asa cum era inainte (bine, aici pot sa ma abat putin de la subiect, ca "inainte" pentru mine inseamna chiar demult, pe vremea cand erau casele vechi in fata blocului meu, si nu astea noi, etajate, colorate si extrem de urate, cand aveam un gard dintr-un fel de tabla, pe care desenam cu creta si aveam o bara din aia de batut covoare, pe care ma dadeam pana imi ieseau bataturi in palme).
Adica pe vremuri. Nu mai exista nimic din toate lucrurile astea (o singura casa a supravietuit, din cele de atunci, care cred ca e si cea mai veche si mai frumoasa si care are un brad mare in curte, si pe care n-o sa reuseasca astia niciodata sa o darame!).
Ei, si intre toate casoaiele astea castelate, trebe ei neaparat sa tot dreaga acolo asfaltu', sa nu pot dormi si nici macar sta cu geamul deschis vara, la 40 grade.
Si daca tot lucreaza toata ziua (ca de lucrat lucreaza, i-am vazut eu!), de ce nu mai termina odata? Cat poate sa dureze toata inutilitatea asta?
Si de ce imi strica strada?..:(

Spleen inversat

2009-07-21T23:21:00.004+03:00

Cateodata e frumoasa si vara. Cand e mai racoroasa putin ("valoristic" vorbind, de vreo 25 grade si gata!) si cand mai adie cate un vanticel din cand in cand, atunci ma apuc sa ma simt asa ca in cantecul asta.

Si daca tot sunt nascuta vara, mi-am adus aminte ce frumos e sa fie ziua ta si m-am hotarat ca mi-as dori sa fie ziua mea cel putin odata la cateva luni (mai des de atat, si-ar pierde noutatea, ma gandesc...).
E foarte trist dupa ce trece ziua ta, asta pot sa va zic, si perioada asta poate dura mai mult sau mai putin (la mine inca nu s-a incheiat :))
Am vrut sa mentionez cumva momentul asta in care nu sunt certata cu vara, ca nu sunt prea dese (momentele adica). Si e placut. E foarte eliberatoro-hippie-istic sentimentu'.

Despre Paris

2009-07-09T20:35:00.003+03:00

Am fost din nou in unul dintre "orasele mele". Praga a ramas in continuare pe locul intai, dar parca am inteles mai bine Parisul de data asta.
In orice caz, e vorba si de anotimp. Cel putin pentru mine, daca vreau sa merg undeva unde am de gand sa ma tot invart si sa ma tot plimb, atunci e neaparata nevoie sa NU fie vara. Si daca e vara, atunci in nici un caz sa nu fie mai cald decat acasa, ceea ce la Paris a fost :((( Incredibil de cald si cu incredibil de multa lume, dar in rest, e tot el, l-am recunoscut :))
Acum am avut ocazia sa stau si mai mult timp, dar tot in graba mi s-a parut ca am facut totul, de frica sa nu pierd cumva ceva (bineinteles ca n-am mers peste tot unde as fi vrut).
Dar acum, chiar asa pe graba, mergand sistematic aproape si bifand toate locurile (ca eu sunt genul asta de turist, care inainte sa plece undeva, isi citeste concentrat ghidul cumparat in prealabil, doar ca sa-si aminteasca dupa aceea ce a ratat), mi-au placut o gramada de lucruri care apartin locurilor de acolo.
Cel mai mult si mai mult mi-a placut cimitirul Montparnasse (unde am mers nestiind cati oameni mari am sa gasesc acolo), care e mai mic decat Père Lachaise, dar parca mai artistic, mai poetic si mai trist. Asa mic cum e, e totusi mare, si am tot cautat mormantul lui Cioran vreo 40 minute, cu planul cimitirului in mana, cu gasit de alte morminte trecute acolo, care erau paralele cu al lui, sau vis-a-vis de al lui, orice am fi facut, nu-l gaseam.
Dar din cauza asta ne-am intalnit cu omul meu preferat din toata calatoria, un domn de vreo 60 ani, cu o carte in mana, care se plimba pe alei si ne-a vazut nelamuriti si destul de "japanese tourist-look alike". Asa ca ne-a intrebat daca ne-am ratacit si i-am spus ca il cautam pe Cioran si nu-l gasim deloc deloc, si asta a fost momentul meu personal de glorie. Domnul a zambit si a spus: "Aa, pai va pot duce eu la el. Sunteti romani?"
Si am continuat sa vorbim cu el, pe drum spre Cioran, dupa aceea spre Ionesco, unde ne-a dus tot el, apoi la mormantul unui sculptor mai avangardist (César), de care nu stiam si de care ne-a povestit tot el.
Era un domn care cred ca ar fi stiut sa ne duca la orice mormant de acolo, daca am fi vrut, si caruia i-ar fi facut si placere sa faca asta.
Mi-a parut tare rau ca atunci cand l-am intalnit, eram deja de vreo 3 ore acolo si trebuia sa plecam in curand.
Si pe locul doi, mi-au placut mult gradinile de la Versailles. Foaaaarte frumoase si mari si verzi si cu rate in mici iazuri, foarte regeasca atmosfera. Bine, fara sa ne gandim cum traiau oamenii de rand atunci cand a fost construit castelul si gradinile inclusiv, ignoram asta.
Iar pe locul trei, mi-au placut doua lucruri la fel de mult: cand am urcat in Notre Dame si am vazut toti gargouilles de aproape si m-am minunat de ei, si muzeul Orsay, unde am vazut primul Klimt adevarat din viata mea, chiar tabloul pictat de el, autentic, nu ca toate calendarele si revistele si cartile mele cu picturile lui. Si am fost foarte mandra de treaba asta :)
Iar locul meu preferat din Paris e tot Jardin de Luxembourg (care are intr-unul din iazurile ei si o casuta mica pentru rate) si care e plina de copaci, de poteci, de soare si statui frumoase.

..

2009-06-26T12:52:00.000+03:00

Eu am sa mi-l amintesc asa:

Leapsa cu "Daca"

2009-05-29T13:29:00.004+03:00

Cea de-a doua leapsa frumoasa e foarte "imaginativa". Zice asa:

Daca eram o luna, as fi fost – luna mai, pentru ca e mijlocul primaverii.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – joi, pentru ca simt si anticipez zilele care urmeaza, si apuc sa ma tot bucur de ele pana vin :)

Daca eram o parte a zilei, as fi fost - momentul dinainte de inserare, atunci cand inca mai e putina lumina afara.

Daca eram un animal marin, as fi fost – calut de mare.

Daca eram o directie, as fi fost – in sus.

Daca eram o virtute, as fi fost – cinstea.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Jacques de Molay.

Daca eram o planeta, as fi fost - Luna, cred, ca cica Luna ma influenteaza pe mine cel mai mult (si ca sa pot fi stapana pe mine, in felul asta :))

Daca eram un lichid, as fi fost – apaaaaaa!

Daca eram o piatra, as fi fost - o piatra de rau, colorata si rotunda.

Daca eram o pasare, as fi fost – o pasare Colibri.

Daca eram o planta, as fi fost - un arbore Sequoia.

Daca eram un tip de vreme, as fi fost – ploaia de vara sau ploaia si atat.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost – o vioara.

Daca eram o emotie, as fi fost - o surprindere bucuroasa.

Daca eram un sunet, as fi fost – un mieunat de pisica :)

Daca eram un element, as fi fost – pamant.

Daca eram un cantec, as fi fost – "Don't Dream It's Over' de Crowded House.

Daca eram un film, as fi fost – "La Vita E Bella"

Daca eram un serial, as fi fost – "Friends" (sau "Grey's Anatomy", depinde daca trebuia sa fiu un serial vesel si haios, sau un serial prin definitie trist, suparat si problematic).

Daca eram o carte, as fi fost – "Magicianul" de John Fowles.

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Saleem Sinai.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost – cartofi prajiti, de ce mai intrebi? Sau inghetata de nuci din aia buna de care se gaseste numa' la Plus ;)

Daca eram un gust, as fi fost – gustul de capsuni.

Daca eram o aroma, as fi fost - mirosul pamantului spalat de ploaie.

Daca eram o culoare, as fi fost – verde, fara discutie.

Daca eram un material, as fi fost – bumbac sau in.

Daca eram un cuvant, as fi fost – absolut.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost – ochii.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost - bucuria atunci cand si ochii râd.

Daca eram o materie de scoala, as fi fost – istorie.

Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost - Lidia in jurul lumii

Daca eram o forma, as fi fost – o stea.

Daca eram un numar, as fi fost – 5.

Daca eram o masina, as fi fost – un Mini.

Daca eram o haina, as fi fost – o bluza larga din in.

Daca isi doreste cineva leapsa asta sau pe cea de dinaintea ei, ele par a fi doritoare sa calatoreasca :) Deci sa se indrepte catre cine le place (pe ele, pe lepse ;).

Despre carti

2009-05-29T11:15:00.004+03:00

Am descoperit doua lepse faine pe internet, pe care, cum nu mi le da nimeni si mie, mi le auto-ofer :) Prima dintre ele este despre caaaarti!

1. Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Pai apare Rushdie cel mai des (EVIDENT :)), ca de la el am reusit performanta sa imi lipseasca numai o carte ("Dincolo de limite"), care nici nu-s convinsa ca a aparut la noi. Si Pamuk :)

2. Din ce carte ai mai multe exemplare?
Din "Lorelei" de Ionel Teodoreanu, ca aveam un exemplar foarte vechi, rupt si ras-rupt, lipit cu scoci, si asa ca am cumparat cartea si cand a aparut acum la "Jurnalul National".

3. De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost îndrăgostită în secret?
Putin de Maurice Conchis, din "Magicianul" de Fowles..

4. Ce carte ai citit cel mai des?
Sunt cateva carti la care revin din cand in cand, dar destul de rare. Pentru ca am avantajul ca eu uit repede si filmele si cartile, asa ca ma bucur cand le recitesc (tin minte numai daca mi-au placut mult sau nu).
Am recitit "Regii blestemati" de Druon si o sa o tot recitesc, odata la cativa ani, ca sa ma reincarc :) Si "Pe aripile vantului" cred ca am citit-o de vreo doua ori, dar cred ca ma opresc aici. Aa, si "Magicianul" de Fowles, care e in acelasi regim de recitit odata la ceva vreme.
In curand am de gand sa recitesc "Copiii de la miezul noptii" a lui Rushdie.

5. Care era cartea ta preferată la 10 ani?
La 10 ani nu cred ca eram o cititoare tare avida :)), dar pe la 14-15 ani, cred ca "Ciresarii" si "Cismigiu & Company". Foaaarte frumoase carti...
Si "La Medeleni".

6. Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
"Femeia nisipurilor" de Kobo Abe. Deloc nu mi-a placut.

7. Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
"Versetele satanice" si "Pamantul de sub talpile ei" de Rushdie si "Toti oamenii sunt muritori" de Simone de Beauvoir si "Fortareata alba" de Pamuk.

8. Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Orice de Rushdie sau Pamuk (da, am niste obsesii :)) sau "Magicianul" al lui Fowles sau "De ce fierbe copilul in mamaliga" de Aglaja Veteranyi.

9. Cine crezi că ar trebui să câştige Premiul Nobel pentru Literatură?
Mai e nevoie sa spun? ;) Totusi, sunt multumita ca Pamuk deja a luat premiul, ca eu asa l-am descoperit (cu toate ca mi-a placut parca si mai mult "Cartea neagra" decat "Ma numesc Rosu", dar tot e bine, ca e vorba de el).

10. Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
"Amurgul templierilor" de Hanny Alders. Dar si "Copiii..." lui Rushdie. Sau "Beatles" de Lars Saabye Christensen.

11. Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un autor, o carte sau un personaj literar.
N-am avut.

12. Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
N-am.

13. Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
"Toamna patriarhului" de Marquez sau "Zgomotul si furia" de Faulkner. Atata de greu a mers intelesu' si cititu" la cartile asteaaa.... Si nu mi-au placut.
Aa, si din "Pendulul lui Foucault" de Eco, nimic n-am inteles, din cate mi-aduc eu aminte :)

14. Preferi autorii francezi sau ruşi?
Prefer toti autorii. Mai ales cei mai dinspre Orient, de ceva vreme.

15. Shakespeare, Milton sau Chaucer?
N-am citit pe nici unul :(

16. Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Nimic.

17. Care e romanul tău favorit?
"Magicianul"

18. Scriitorul favorit?
Rushdie, Pamuk, Camus, Balzac, Zola, Fowles, Henry James, Somerset Maugham, Hawthorne, muuulti (cand eram mai mica, Dumas si Zevaco :).

19. Joci ceva?
Macao, Activity (ce intrebare e asta?!)

20. Povestiri scurte, schiţe?
Da.

21. Non-ficţiune?
Rar, dar da.

22. Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Sadoveanu si Jules Verne (ca nu-mi plac si m-au chinuit de numa').

23. Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
"Viata lui Pi" de Yann Martel. Sa ma incurajeze putin, ca poate fi si mai rau decat singur pe o insula pustie :))

24. Şi acum ce citeşti?
"Sanctuarul" de Raymond Khoury.

Ntz!

2009-05-16T00:33:00.004+03:00

Ei bine, nu! Pot sa ma straduiesc eu din rasputeri sa-i vad acolo departe pe scena, pe Depeche Mode, ca oricum ei n-o sa fie acolo :))
Mi-a picat fisa (de vreo cateva zile, totusi) ca nu mi-a fost dat sa ii vad si eu in concert. Mai intai nu mai aveam cu cine merge, dupa care am tot tras de oameni sa mearga cu mine, si toti oamenii ziceau ca da, dar cu juma' de gura si tot bombaneau cumva, pentru ca nu tineau neaparat sa vina, nefiind neaparat fani "de venit la concert".
Asa ca dupa ce se hotarase in sfarsit unul din oamenii astia pe care i-am tot batut la cap, sa vina cu mine, atunci nu se mai poateeee. Pai cum de ce? Pai nu mai vine trupa, stai tu linistita, ca tot degeaba. Eu cred ca am adus personal niste ghinion sau ceva, ca asa de-abia asteptam sa merg la concert, chiar si singura, incat s-au anulat 4 concerte acum, cu ocazia asta...
Si tin minte si clipa din care sunt eu fan al astora de la Depeche (nu fan foarte mare, dar indeajuns de fan sa imi doresc sa ii vad in concert). De cand eram mica si am vazut eu la televizor clipul in care un rege (ca doar are coroana evidenta pe cap!) se plimba cu un sezlong dupa el, prin desert, prin paduri, pe pajisti, pe la Polul Nord, peste tot, si la sfarsit se aseaza frumos pe sezlong si e calm si seren. Adica vorbesc de clipul de la "Enjoy the silence". Si de atunci i-am tinut eu minte.
Si in semn de protest, nici nu adaug aici clipul sau orice referire la ei, de pe Iutuuuub :(

Sa dormiiiiim..

2009-05-13T09:44:00.004+03:00

Care e treaba cu trezitu' de dimineata? Adica oare toata lumea se simte la fel de incapabila si nepotrivita pentru trezitu' dimineataaaa devreme?
La mine asa-i: simt ca am fata umflata, dar totusi trasa spre parti, adica parca imi intinde cineva pielea, dar totusi ansamblul fetei ramane umflat si se simte ciudat :))
Merg foarte greu si nu vreau sa vorbesc cu nimeni, iar daca cineva vorbeste cu mine, e destul de probabil ca o sa tip la acel cineva. Ma uit urat la oricine (bine, asta se aplica oricum la mine, atunci cand merg pe strada, mi-am dat eu seama...)
In schimb, daca apuc sa dorm pana la 8-8:30 sau chiar 9, atunci e alta viata. Adica da, tot as vrea sa mai dorm, dar nu ma mai simt asa "incomod".
Iar atunci cand tre' sa plec undeva si ma trezesc chiar pe la 4 sau 5 sa prind nu stiu ce tren, atunci sunt atat de aeriana, incat nu pot reactiona la nimic. Nu zic nimic, nu fac nimic, numa' respir. Asta pana pe la 9-10, cand reintru si eu in "program de trait".
E de prisos sa zic ca azi m-am trezit devreme :(

Filme de ajutor pentru suflet

2009-05-10T10:43:00.004+03:00

Sunt putine filme care imi plac mult, foarte mult, care raman blocate in mintea mea si din cand in cand, isi mai adauga singure cate o concluzie. Adica imi mai clarifica mie niste lucruri...
Mi-am dat seama ca odata la foarte mult timp, descopar un film asa. Dar dureaza, perioada dintre "descoperiri" e mare si entuziasmul si concentrarea sunt la fel de mari, atunci cand dau iar peste unul :)
Acum simt ca e momentul sa apara din nou.. Au trecut cam 4-5 ani de la ultimul film de care sa ma bucur asa de mult. O parte din filmele "mele" deja descoperite si in permanenta "concluzionare" sunt cele putin povestite mai jos, dar e greu de explicat de ce sunt asa frumoase pentru mine. Spun ele singure, povestesc niste dedesubturi intortocheate si neasteptate ale oamenilor, pe care mi-am descoperit talentul de a le uita, doar pentru a ma mai uita mereu si mereu la ele.

Dincolo

2009-04-26T22:42:00.001+03:00

Eu nu pricep de pe ce album REM e "The Great Beyond". Am cautat si tot cautat si e o melodie fantoma, vad...

Doua ganduri

2009-04-02T20:38:00.002+03:00

Nu stiu exact ce se intampla si de ce, dar in ultima vreme sunt doua lucruri mai insistente care nu-mi dau pace. Doua ganduri, sa zicem. Cel care m-a lovit primul este ala care imi tot aminteste ce frumos era sa fii la scoala. Adica la facultate, adica pur si simplu sa mergi la cursuri (eu ma ocupam cu chestia asta des :)) si sa dai examene, sa inveti, sa mergi pe teren (facultatea mea avea si aceasta cerinta in lista de "necesitati") si sa nu simti nici unul dintre lucrurile rele. Nici macar sa nu le ghicesti.
Bine, asta stiu de ce se intampla, adica stiu motivul pentru care creierul meu insista sa se concentreze asupra felului astuia de amintiri. Saptamana trecuta am fost zilnic la un curs (exact ca in facultateee) care mi s-a parut foarte interesant (despre formarea Sistemului Solar), si care pe langa ca m-ar fi interesat oricum, era predat de o colega de-a mea de facultate, care acum isi face doctoratul in Franta si care cu asta se ocupa. Si mi-am dat seama ca eu de fapt de multa vreme traiesc in compania si in acelasi aer respirat de oameni foarte destepti, domnule!
M-a facut sa ma simt ca si cum eram iara la cursuri si oricum alte griji n-aveam pe atunci (adica eram asa, foarte boema), plus ca eu sunt foarte mandra de colegii mei de generatie!
In general, ei sunt oameni care imi pot raspunde la intrebari. Mie mi se pare mult mai frumos si mai ajutator sa traiesti cunoscand niste oameni mai destepti decat tine, din motive lesne de inteles. Si daca nu am sti raspunsul la o mare dilema, discutand despre asta, ne straduim si tot il gasim (proces in care nu stiu ce mare contributie am eu, decat ca am ocazia sa pot purta discutii cu cineva care sa ma ajute sa-mi dau seama singura de raspuns).
Pentru mine e flatant si ma bucur ca ii cunosc pe oamenii astia.
Oful meu era, de fapt, ca nu mai suntem studenti, si eu si ei, ca atunci tare frumos era pe lume :)
Si pentru ca eram foarte priceputa la asta: la mers la cursuri, laboratoare, luat notite, "fiit" atenta, lucruri din astea (pe care imi placea sa le fac si acum nu mai am cum sa le fac).
Cel de-al doilea gand din capul meu (intr-adevar, am numai doua ganduri in tot capul, de vreo saptamana:) este ca pe langa ca mi-am dat seama ca sunt om mare acum si nu mai pot merge la cursuri sa fiu studenta, mi-am dat seama si ca o sa mor, la un moment dat. Nu ca n-as fi fost la curent cu asta de ceva vreme, numai ca acum s-a intamplat in decurs de cateva zile sa aflu de mai multi oameni care au murit si care nu aveau 90 ani. Si pe care ii cunosteam, nu indeaproape, dar ii cunosteam. Si care ar mai fi putut trai, poate.
Care au murit din cauze care ar fi putut sa-i ocoleasca. Sentimentul asta pe care il ai cand moare cineva tanar pe care il cunosteai e oarecum un sentiment egoist; suntem tristi pentru ca primul lucru la care ne gandim e ca puteam sa fim noi in locul lor. Dar dupa ce treci peste realizarea, prin senzatia asta meschina, a faptului ca si tu o sa mori intr-o zi, candva, si nu stii exact cand, dupa aceea ramai cu "stiutul". Stii ca oamenii aia nu mai sunt. E greu sa stii..

Nu e dupa voi C gazon vreti :)

2009-03-19T13:42:00.007+02:00

Mi-am luat si eu bilet la Depeche Mode, dupa multe dubii, pentru ca nu mai aveam de ales decat gazon C sau tribuna Vip (care oricum nu era o optiune :)), si cu inima indoita, pentru ca avand mii de oameni in fata mea, nu prea mai am sanse sa-l vad pe Dave Gahaaan.
Asa ca sambata am luat totusi bilete la gazon C. Dupa ce doamna de la Diverta imi spusese ca la gazon B au fost suplimentate deja odata biletele, la sfarsitul lui februarie, si nu crede ca se mai suplimenteaza vreodata (bine, ea n-are nici o vina saraca). Dar maaaarti, s-au mai pus in vanzare inca 2000 bilete pentru gazon B.
Asa ca m-am dus frumos sa intreb daca se poate sa platesc diferenta si sa mi le schimbe cu bilete la gazon B, in situatia in care oricum si biletele de la C se vor vinde si ele, toate, in scurt timp (si le putea vinde pe ale mele repede, daca mi le-ar fi schimbat). Mi s-a spus ca se poate, daca le-am cumparat de la acel magazin Diverta. Asa ca foarte surprinsa cum eram, incepusem sa caut biletele in geanta, cand mi-a picat fisa. Le cumparasem din alta parte :(((
Si atunci doamna mi-a spus politicos ca in cazul asta, trebuie sa merg la magazinul Diverta de unde le luasem.
Unde nu au vrut sa imi schimbe biletele, desigur, pentru ca nu le cumparasem in aceeasi zi. Adica daca le cumparam azi si ma intorceam tot azi, era in regula. Dar asa, nu se poate. Si dat fiind ca sambata (cand am achizitionat eu minunatele bilete), nu existau bilete pentru B in vanzare inca, degeaba ma intorceam eu sambata, ca nu as fi avut cu ce sa le schimb.
Deci chiar daca te bucuri de ceva ce crezi ca nu se putea intampla, gandeste-te de doua ori: e posibil chiar sa nu se poata, e chiar probabil.
Da' acuma na, ideea principala si pozitiva e ca am bilet la Depeeeche, deci ceva tot e de bine :)
O sa-mi imbunatatesc puternic vederea, chinuindu-ma sa-i vad acolo departe, pe scena.

Barceloonaaa

2009-03-11T23:07:00.003+02:00

De cand am vazut "Vicky Cristina Barcelona", am numai melodia asta in cap.

Filmul este tipic "Woody Allen-istic" si reia tema lui obsesiva, cand toate personajele din film trebe sa fie cu toate personajele din film, dar mie mi-a placut foarte, dar foarte mult, muzica din film, si actorii (adica mai ales Javier Bardem, care se pricepe sa joace excelent, dar in filme care pe mine nu ma ating la coarda sensibila deloc - vezi "No Country For Old Men", unde a fost genial!).
Plus ca eu ma asteptam ca regizorul sa fie Almodovar, ca doar era film cu Penelope Cruz si avea si muzica din asta de suflet, spanioleasca in el, dar ce sa vezi, nici vorba de Almodovar acolo :))
Si ca sa fiu oarecum mai precisa: filmul e in regula, si in orice caz, eu una m-as uita la orice film in care joaca Bardem asta :)

Leapsa muzicala :)

2009-03-10T12:51:00.004+02:00

M-am bucurat foarte mult de o leapsa peste care am dat, asa ca o preiau si eu de la Tomata cu scufita (http://www.tomatacuscufita.com/) si o transmit oricui vrea sa se bucure de ea, ca mine :)
Leapsa asta presupune sa fac urmatoarele:
- Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
- Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
- Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
Sunt foarte incantata de mine :) Asadar, numele trupei mele e WAYG, iar primul album al trupei se cheama "Never learn anything from history". Citatul original ii apartine lui George Bernard Shaw si suna asa: "Hegel was right when he said that we learn from history that man can never learn anything from history."
Si ce e cel mai frumos este poza de pe coperta, pe care o puteti vedea la inceput si a carei sursa este: http://www.flickr.com/photos/jela/3333785803/

In salbaticie

2009-02-27T13:04:00.004+02:00

Ceea ce nu spune nici pe departe povestea filmului. Pentru ca filmul e format din atat de multe amanunte care au facut viata personajului deosebita, incat numai cuvintele "in salbaticie" sunt prea putin cuprinzatoare...
Filmul se cheama "Into The Wild" si povesteste viata lui Christopher Johnson McCandless, un om care a vrut sa traiasca departe de rautatile, banalitatile, meschinariile si toate micile griji ale oamenilor.
Asa ca dupa terminarea facultatii, si-a inceput calatoria. A trecut prin toata America si in fiecare loc in care a poposit mai mult timp, a intalnit oameni care l-au invatat lucruri.
Si mereu a mers mai departe, lasandu-i in urma pe oamenii care insemnasera realizarea mai multor credinte de viata pentru el. Cu unii dintre ei s-a reintalnit apoi, pe altii nu i-a mai revazut niciodata.
Cred ca este un film despre dorinta simpla a fiecarui om, aflata la radacina tuturor altor dorinte, aceea de a impacheta rucsacu' si de a pleca unde vezi cu ochii. Ca doar cumva ne descurcam noi.
Si e posibil. Am vazut ca se poate sa mergi pe drum tu singur, sa treci rauri si sa traiesti unde sunt numai copaci in jurul tau, sau sa iti pui cortul in mijlocul desertului, e posibil sa te bucuri de sansa de a vorbi cu oamenii pe care ii intalnesti pe parcurs, care iti dau diferite sfaturi, sa fii atat de liber incat sa poti pleca oricand, avandu-i mereu cu tine pe cei care te-au ajutat sau te-au iubit sau te-au intalnit.
E un film atat de frumos in sine, si cu atat mai frumos cu cat povesteste despre un om care a existat. Un om care a facut toate lucrurile astea si care a putut fi fericit in viata lui scurta.
Dar care totusi a ajuns la concluzia ca: "Fericirea exista, dar ea poate fi traita numai cand este impartasita."
O lunga perioada de timp, el a fost singur si fericit. Probabil pentru ca se "alimentase" deja de la oamenii pe care ii intalnise pe drumul lui.
Dar la un moment dat, i s-a epuizat "fericirea alimentata".
Exista si o carte despre el. Se cheama tot "Into The Wild" si este scrisa de Jon Krakauer. Dupa carte, Sean Penn a facut scenariul si a regizat filmul asta minunat.

Punga mea nu e punga ta

2009-02-19T23:31:00.002+02:00

Mi-am dat eu seama ca multe dintre lucrurile de care tot povestesc eu aici si ma tot plang sunt despre probleme destul de domestice, asa...
Si cu ceva destul de pragmatic revin si acum: pungile de la Cora nu ma plac, dom'ne.
Prima oara cand am fost la Cora, dupa ce introdusesera ei moda cu pungile cele mari pe care le cumperi odata si mergi dupa aceea asigurat intotdeauna la ei la cumparaturi, ca acum ai punga, deci prima oara dupa aceasta "implementare" relativ benefica pentru mediu, am vrut si eu sa cumpar punga mare si folositoare.
Dar nu se poateee! Pai nu, pentru ca acel casier la care m-am nimerit eu nu avea propriile pungi mari pentru a le pune in vanzare, si a indraznit sa mearga si sa ia cateva de la o casiera alaturata, moment in care s-a declansat furtuna si tipetele isterice ale respectivei colege: "Du-te singur si ia-ti si tu pungi, ca si eu m-am dus!! Ce iei din pungile mele??!"
Asa ca bietul si lenesul om s-a intors la casa lui, a zambit tamp si a spus: "Nu pot sa va dau pungi mari, ca nu ma lasa... Nu vreti mai bine doua pungi mici?"
Eram oricum prea fascinata de interactiunea evident pozitiva si colegiala dintre cei doi, si am zis ok, e in regula.
A doua oara cand am mers la Cora, nu mai aveau pungi mari pe stoc. Deloc. S-au terminat toate.
Alaltaieri, aveau pungi, dar de o singura culoare. Roz. Atat. Numa' ce se vede.
Asa ca am ramas tot fara punga mare si n-o sa ajung niciodata sa salvez planeta in ritmul asta :((

At my most beautiful

2009-02-06T23:49:00.007+02:00

Si asa m-am simtit si eu azi, ca parca era primavara...

No tour tonight

2009-02-02T23:16:00.003+02:00

Probabil toate trupele pe care mi le doresc eu in Romania s-au vorbit intre ele. Ca am tooot cautat sa vad date de turneu care ar putea posibil sa includa si Romania, dar nu numai ca nu o includ, nici macar nu fac turnee, pentru moment.
Toate trupele astea ale mele :(
Adica REM, Cardigans, Red Hot Chili Peppers, Coldplay (care au turnee, dar in mare parte, pe alte continente). Iar de Cranberries ce sa mai zic, ca am impresia ca ei nici nu mai canta...
Sunt foarte deprimata cu aceasta ocazie.
Ma mai incalzeste putin ca vin Moby, Franz Ferdinand si Killers la Bestfest , si ca pe 13 februarie, Travis au concert la Madrid (la care o prietena de-a mea chiar s-ar fi putut duce, daca imprejurarile erau altele. Asta ma face si pe mine sa ma simt aproapeeee). Pai tot e bine, ca e pe aici, pe continentul asta. (Ca sa nu-mi mai amintesc cum au fost REM la festivalu' de la Sziget de anu' trecut si eu habar n-am avut. In timp util adica, sa-mi pot vinde ce mai am pe acasa ca sa reusesc si eu sa merg :)
Deci ce sa mai zic?... Presupun ca pot merge la concertele lor si cand o sa am o varsta mai respectabila decat cea pe care o am acum, dar nu prea mai am rabdareee! :((

Servetelele de aur (acuuum, si cu balsam!)

2009-01-19T18:26:00.005+02:00

Eh, am ajuns sa traiesc si asta! Am indraznit si eu sa imi doresc un pachet de servetele, si in acest scop, sa ma transport chiar pana la usile Mega Image si sa-mi incerc norocul. Stiu ca nu exista gama larga din care pot sa aleg, care exista in alte supermarketuri mai mari, dar nu-mi trecea prin minte ca aici n-o sa gasesc decat cateva, dintre care am facut greseala sa aleg Kleenex.
Stiind ca marca asta a fost mereu printre cele nu atat de ieftine, dar totusi nu-mi imaginam cat costa. Si nici nu puteam sa descopar pretul, pentru ca la Mega Image preturile sunt asezate foarte aiurea, astfel incat pretul pe care il cauti este pe undeva pe acolo, dar nu exact deasupra sau dedesubtul produsului respectiv, ci in zona....
E adevarat ca iti lasa imaginatia sa zburde libera si iti dezvolta partea aia a creierului care se ocupa cu creativitatea, dar pentru mine a fost prea scump acest exercitiu imaginativ.
Servetelele mele, care se gaseau in numar de 8 pachetele in pachetul mare, au costat nici mai mult, nici mai putin de 8,49 lei. Noi. Iar pe bon apar sub numele magic si elegant de "batiste cu balsam".
Pai zi asa, ca mi s-a luat o piatra de pe inimaaaa, daca sunt cu balsam, atuncea da, dom'ne.
Pai cat ma asteptam sa coste, aaaaa???!

Sila

2009-01-18T22:40:00.003+02:00

Nu stiu multe amanunte, pentru ca n-am avut rabdarea si inclinatia sa ma uit la stiri mai pe larg, dar stiu indeajuns despre marea vanatoare a "regilor" lumii (sau Europei, ca nu stiu de unde erau toti marii granguri care au fost prezenti) care a avut loc la invitatia lui Tiriac, incat sa ma cam enervez.
Adica e treaba lor (oarecum) ca isi gasesc placerea si vad viata mai roz daca omoara niste mistreti, ceea ce nu e exclusiv treaba lor oricum, dar sa zicem.
Insa sa trebuiasca sa si stim noi, prostimea care ne inghesuim sa respiram si sa traim pe langa ei, sa vedem la stiri timp de trei zile ce s-a mai intamplat la aceasta mareata vanatoare si cati mistreti au mai fost executati intre timp, si ce poze si-au facut milionarii cu gusturi alese, impreuna cu cele mai frumoase dintre animalele pe care le-au omorat, si probabil sa ma mai si bucur pentru ei, atunci simt cum mi se dezvolta rapid un mare dinte impotriva tuturor trivialitatilor de care sunt in stare oamenii pe planeta asta.
Sunt convinsa ca sunt o multime de lucruri care se petrec in lume si care sunt ingrozitoare si cu care n-as fi de acord si as trece prin aceleasi stadii de revolta si indemn la lupta comuna impotriva lor, dar cel putin, nu ajung pana la mine toate atrocitatile astea (altfel nu le pot spune). Adica stiu ca ele exista, dar nu mi se da ocazia sa ma consum pentru fiecare cruzime din lume, pentru ca nu aflu de fiecare in parte si am doar o viziune generala si exterioara a lucrurilor.
Dar cand e vorba mai ales de animale, care pentru mine sunt un punct sensibil si au fost dintotdeauna, mi se aduna laolalta toate imaginile cu animale pe care n-am putut sa le iau si sa le cresc eu (pentru ca nu incapeau la mine acasa), si care sunt cele mai frumoase si mai prietenoase fiinte din lume, atunci sunt total in afara problemei. E mai mult decat ca nu inteleg de ce e nevoie sa te "simti bine" omorand animale. Nu mi-e clar prin cate "hobby-uri" ratate a fost nevoie sa treaca acesti milionari tristi, fara preocupatii si fara gust pentru viata, ca sa decida ca au gasit savoarea care le lipsea si sensul vietii in impuscat mistreti!!!

Rushdie e un poet?

2009-01-13T22:20:00.003+02:00

In "Pamantul de sub talpile ei", Rushdie zice asa, printre altele:
"In vecinatatea ei nimic nu mai era ferm. Pamantul tremura si, desigur, fisurile se propagau in ea din crestet pana in talpi, iar fisurile din fapturile omenesti pana la urma se casca, asemenea crapaturilor din pamantul ranit."
E foarte sensibil in cartea asta, foarte uman si fragil, iar mie mi se pare ca-mi explica cum sunt eu.
E uimitor pentru mine cand imi dau seama ca geniul unui scriitor poate merge pana acolo incat intelege si descrie diferitele forme de a fi ale oamenilor, si in acelasi timp ii insumeaza pe toti intr-o mare de suferinte, neimpliniri si copilarii netraite.
Nu ma vad in tot ceea ce sunt personajele lui, dar cred ca felul cum simt ele se intalneste si in afara povestilor lui imaginare.
Mi se pare ca Rushdie e un poet care scrie proza si de asta e genial.

Eu si Carturesti :)

2008-12-17T22:21:00.006+02:00

Am fost pentru prima oara la Carturesti. Asta pentru ca eu am crezut ca, dupa cum se vede de afara ca e de frumos, probabil totul acolo e foarte scump si poate ma obliga oamenii aia sa stau acolo sa beau ceai (care o fi si el scump, desigur), asa ca mai bine nu ma complic si stau linistita acasa.
Dar cum am primit de la mos un voucher (despre care am aflat ce e cam acum jumatate de an :)) de sa ma duc sa-mi cumpar eu de el ce vreau de acolo, m-am dus cat ai zice peste, si tare bine am facut. Ca am ramas fermecata, vreau eeeu sa cumpar magazinul ala cu tot ce are el inauntru si eventual sa-l inchid (cu mine acolo), ca sa pot ramane tihnita sa beau tot ceaiul ala in timp ce citesc toate cartile care se gasesc la Carturesti. Si vorba aia, nu sunt putine.
Adica dupa ce ca au vreo trei etaje, pozitionate foarte frumos si in toate partile, mai au si nu stiu cate incaperi la fiecare etaj, in care sunt de gasit diferite minunatii :)
Dupa ce am trecut mult prea pasager prin toate incaperile, mi-am ales intr-un final patru carti, dintre care am renuntat la una, pentru ca m-am gandit ca o sa urmeze destul de repede sa o cumpar si pe ea si pe inca o carte pe care mi-o doream, deci am ramas la trei carti, la final.
Sunt importanta si am voucher, dar daca as cumpara toate cartile, n-as mai putea simti bucuria aia datile viitoare cand vreau sa ma intorc la Carturesti :)
Si cartile cumparate sunt: "Pamantul de sub talpile ei" de Rushdie (pe care o vanez demult, iar acum am gasit-o si cu o reducere foarte mare fata de alte librarii unde am mai vizitat-o de nenumarate ori), cu care acum ma pot numi posesoarea fericita a tuturor cartilor de Rushdie aparute la noi, "Surorile Boleyn" de Phillipa Gregory, pe care mi-o doream de cand am auzit de existenta ei (:), si "Enigma cavalerilor templieri - Istorie si legaturi mistice" de Marilyn Hopkins, o carte care arata ca un fel de enciclopedie si care vine sa ma sprijine (impreuna cu cea mentionata anterior) in vechile mele obsesii in legatura cu templierii, respectiv cu Henry VIII.
Asa ca sunt foarte incantata de cartile mele si mai lasati-ma in pace, ca ma duc sa citesc :)))

Later edit: nu ma pot numi deloc fericita posesoare a tuturor cartilor de Rushdie aparute la noi, pentru ca azi tocmai ce m-am pomenit descoperind "Patrii imaginare" (care nu e roman, e un fel de interviu atotcuprinzator cu el, despre diversi scriitori si diverse probleme), si dupa ce am cautat pe internet, am inteles, oarecum impacata cu situatia mea de "neposesoare" atotputernica, ca imi lipsesc si "Dincolo de limite" si "Orient, Occident", si ele aparute deja la noi :(...

Probleme domestice

2008-12-13T21:46:00.004+02:00

Dom'ne, cred ca vorbim limbi diferite. Eu si oamenii care fumeaza in locuri mici si inchise, adica.
Si pe langa lucrul asta, probabil ca ei nici nu citesc vreodata ce tot insirui eu aicea pe blog, dovada ca nu sunt la curent cu demersul meu anterior cu privire la fumatul pe scara rulanta :))
De aceea ma gandesc ca a fost posibil sa intru in liftul de la mine din bloc si sa ma inec instantaneu.
Nici nu stiu ce sa mai zic, mi se pare logic si la mintea cocosului ca in primul rand e un semn de grosolanie fata de ceilalti oameni care merg cu liftul ala. In alea maxim 10-15 secunde in care ajungi pana la etajul cel mai de sus, sa zicem (la mine in bloc, 10), cred ca e mult mai palpitant mai bine sa te gandesti ce frumos o sa fie cand ajungi acasa si o sa poti in sfarsit sa iti aprinzi o tigara, adica eu as fi mult mai incantata de sentimentul de anticipatie si m-as concentra asupra lui. Ca doar n-o fi foc.
Si in momentul cand ma inec din aceasta cauza exterioara mie, asa imi vine sa pornesc pe urma celui care a transformat liftul in salon de asteptare pentru fumatori, incat nu ma mai opreste decat faptul ca n-am nici o pista...
Adica omul ala a coborat din lift de suficient de mult timp incat sa se fi indepartat de bloc sau sa fi intrat intr-unul dintre apartamente, si de suficient de putin timp incat fumul pe care l-a lasat in urma sa nu se fi pierdut inca in neant. Deci n-am nici o sansa.
Poate ma mobilizez si pun un afis in lift pe care sa scrie: "Acesta este un lift care va duce atat de repede la orice etaj, incat nici macar nu e nevoie sa va aprindeti o tigara!" Si daca tot sunt la capitolul asta, pun si afisul la parter, langa intrerupator (pe care mi-l doream demult acolo) pe care sa scrie: "Nu aprindeti lumina in bloc cat e zi afara!".
Ca eu am multe probleme :)

Imnul american in plina glorie

2008-12-06T21:44:00.002+02:00

Nu prea vreau eu sa pun multe clipuri p-aici, dar asta chiar ma obsedeaza, asa ca aranjez blogul de fata cu secventa cu pricina :))

Trachimbrod

2008-12-05T23:40:00.004+02:00

Uooof, am vazut un film asa de frumoos!! Se cheama "Everything is Illuminated" (e un film din 2005, deci pacat ca nu l-am vazut mai demult) si in primul rand i-am observat muzica. Care e muzica gen Kusturica si e foarte in acord cu ce se intampla in film.
Mare parte din film e formata din muzica, pe masura ce personajele merg cu un trabant bleu in cautarea unui sat care nu mai exista.
E un film care in prima jumatate a lui m-a facut sa rad si sa ma simt destul de acasa (actiunea se petrece in Ucraina), dupa care a devenit o poveste trista, care isi cauta finalul si care rezoneaza dintr-o alta, petrecuta in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Iar spre final, vietile pe care mi-as fi dorit sa le vad zambind, au zambit si s-au gasit acolo unde trebuiau sa fie.
Daca ar fi sa-mi aleg un moment preferat din tot filmul, (gandindu-ma ca as vrea sa mi-l amintesc ca pe un film vesel, ca asa si vreau ;), atunci momentul meu de maxim ras ar fi cel in care, dupa oprirea trenului in gara, evreului american sosit in Ucraina (in cautarea unor lucruri prea complicate ca sa le explic eu aici) i se canta imnul Statelor Unite, de catre cei care il asteptau. Cantatul producandu-se in acelasi stil mentionat mai sus :))
Ala a marcat pentru mine punctul umoristico-ironistic culminant al filmului, ca sa zic asa. Ca sa nu mai zic de Sammy Davis Jr. Jr., care este cainele filmului si care e "dement", dupa cum il descriu chiar stapanii lui, dar care mie mi s-a parut ca pana la urma da dovada de mai mult decat un strop de sensibilitate.
Foarte fain film.
Aa, si pasajul de final al filmului este edificator pentru a intelege mai cu precizie decat banuiam eu de ce "totul este iluminat"...
Iar Trachimbrod este satul care nu mai exista.

Edith Piaf

2008-12-03T20:26:00.004+02:00

Am vazut filmul "La Môme". N-am cuvinte.

Hîc! Eu cu cine votez?!

2008-12-03T15:11:00.004+02:00

Intre timp, mi-a mai trecut. Dar m-am intristat de tot cu alegerile astea.
Adica eu chiar fiind asa cum sunt, plina de zel si prezenta la orice votare, pentru oricat de mic scop se face ea, eu sunt acolo sa votez pentru ca asa trebuie si vreau sa-mi marchez optiunea intr-un fel, deci asa cum ma manifest eu, plina de simt civic, cred ca voi inceta sa ma mai comport ca atare.
Pai orice fac, tot aia ies dom'ne. Eu merg si votez acolo cu optimism si cu speranta ca macar pana cand mor eu, o sa fie altfel la noi aicea in Romania (eventual sa fie intr-un fel care sa-mi reverbereze in cap senzatia ca sunt altundeva, asa cum povesteam mai demult ca mi se intampla in momentul cand pasesc in alta tara). Dar nuuu, nici gand de asa ceva.
Oricat de multi mi se par mie oamenii care vor vota ca mine, deci alimentandu-mi optimismul si increderea ca nu sunt singura, nu am rezolvat nimic!
Nici eu si nici toti oamenii aia.
Am trecut peste nostalgia absentei taranistilor, cu care imi doresc eu de fapt sa votez, adica am incercat sa nu ma mai gandesc ca de data asta, la alegerile de duminica, nici macar nu s-au aflat pe liste cu vreun candidat. Si totusi, stiind asta, am mers la vot, pentru ca m-am gandit bine si mi se parea ca totusi pot gasi cu cine sa votez si sa nu-mi para rau.
Dar nici asa n-am reusit sa intorc situatia catre punctul meu de vedere. Au luat si liberalii procente bune, dar nu se afla intre primele doua partide votate de popor.
Si e destul de frustrant cand mergi sa votezi cu sentimentul ca o sa poti face ceva catre bine, prin simplul tau gest, dar descoperi ulterior ca si cu tine, si fara tine, mare diferenta nu era...
Pe de alta parte, daca nu m-as fi dus, nu m-as fi simtit eu bine cu mine insami.
Asa ca nu stiu ce o sa fac data viitoare cand se voteaza, dar am impresia ca data viitoare se voteaza chiar presedintele acestei mirobolante tari, deci ma indoiesc ca am sa ratez ocazia :)

Traiasca Kilipirim!

2008-11-22T22:59:00.002+02:00

Am reusit sa ajung anul acesta si la Kilipirim si la Gaudeamus (performanta cu care nu m-am mai "confruntat" pana acum). Bucuroasa si plina de avant "cumparator" de carti, am ajuns la Kilipirim, unde din cele 4 zile de targ, in 3 dintre ele m-am nimerit si eu pe acolo. Iar acolo se si merita sa te duci plin de entuziasm si cu increderea bine inradacinata in traditia targului, care porneste exact de la conceptul de "chilipir", adica sa venim cu mic cu mare, pentru ca vom gasi cele mai minunate carti pe care ni le dorim, dar la preturi mult mai mici.
Si asa a si fost. Am gasit o multime de carti. Si am si putut sa-mi cumpar din ele si sa cumpar si cadouri -carti de acolo, pentru alti oameni. Pentru ca exista o asa mare diversitate de subiecte tratate de toate editurile prezente, plus preturile care nu ne lasau drept la comentarii. Pentru ca erau chiar accesibile si nu doar cateva dintre ele. Reducerile se simteau in momentul in care constatai la iesire cate carti ai putut cumpara cu o suma limitata de care dispuneai.
Asa ca placut surprinsa si parca sub impresia ca paseam intr-o lume fermecata, construita dupa modelul pe care il am eu in minte, si unde exista toate cartile din lume (din care imi pot alege tot ce-mi doresc), m-am reintors si am tot cumparat si cumparat.
Dupa care s-a terminat treaba cu Kilipirimu' si a inceput Gaudeamus. Si am mers si acolo, stiind exact ce carti imi mai doream (le vazusem deja la Kilipirim) si mergand direct la standul respectiv pentru a le achizitiona.
Dar ce sa vezi? Nu, nu, nuuu, pai credeati ca si Gaudeamus este un targ de carte?
Ei bine, nu. Cel putin nu dupa acceptiunea pe care o dau eu termenului de "targ". Adica toate cartile aveau reduceri, dar nu pe care sa te bazezi. Erau reduse cam cu 1 leu, sa zicem maxim 3 lei fata de pretul lor normal din librarii.
Pai se compara cu reducerile de la Kilipirim, care ajungeau pana la 20 lei pentru o carte??!
Sunt de acord ca ideea aducerii la un loc a mai multor edituri este benefica pentru cine cauta anumite carti pe care i-a fost greu sa le gaseasca, dar ideea asta nu se cheama "targ".
Sau n-am inteles eu bine si singurul adevarat targ de carte este Kilipirimul?
In orice caz, am descoperit un avantaj personal si pentru Gaudeamus: am gasit "Grimus" de Rushdie si l-am si cumparat, dom'ne. La pret usor si insesizabil redus, dar ce mai conteaza daca e vorba de Rushdie.
Plus ca astia au si kurtos kolacs la Gaudeamus ;)

Oamenii de baza exista!

2008-11-17T23:29:00.005+02:00

Sunt cativa oameni care conteaza pentru mine si pentru omul care sunt acum. Adica oameni care m-au format, ca sa zic asa.
Si ma refer la felul ala de oameni pe care nu-i cunosti personal niciodata, dar de la care simti ca ai invatat multe lucruri, care la tine au prins imediat, fiind pe aceeasi lungime de unda.
Adica oamenii pe care i-ai citit, sau a caror muzica ai ascultat, sau pe care i-ai studiat cumva, pentru ca erau importanti in vreun fel pentru tine. Oamenii astia pentru mine sunt intangibili. In sensul ca ma enervez cu riscul sa ma fac rosie cu mici pete, daca cineva incearca sa-i discrediteze in fata mea.
Pentru ca pentru mine, ei sunt cei mai sus. Mi-as dori sa fiu la fel de desteapta ca ei, sau la fel de priceputa si pasionata de un singur lucru, astfel incat sa intrec orice performanta anterioara in domeniul respectiv.
Sunt oameni care au avut dezvoltata excesiv jumatatea dreapta a creierului, adica cea responsabila cu actele artistice, si nu cu cele logice sau rationale.
Dintre ei fac parte Paganini, Zola, Klimt, Fowles, Rushdie, Druon, Balzac, Ceaikovski, Pamuk, Pollock, si pentru ca atunci cand eram mica, ai mei ma duceau la tot felul de piese de teatru minunate pentru copii, aici se mai incadreaza si Anda Calugareanu, Adrian Titieni, Traian Stanescu, Marin Moraru, Radu Gheorghe (de la care am primit si bagheta cu care dirijase spectacolul, dupa ce, acoperita total de emotii, i-am oferit flori, la final).
Sunt niste lucruri legate de anumiti oameni, care nu se uita. Depinde ce fel de lucruri se dovedesc ele a fi, in functie de fiecare poveste prin care se strecoara viata fiecarui om (impresionat de cei care locuiesc la alt nivel si al caror rol este sa umple vieti).
Iar cand cresti mare, iti tot dai seama si recunosti in ceea ce ti se intampla, lucrurile frumoase pe care le-ai citit, le-ai ascultat, le-ai vazut, le-ai invatat datorita lor.
Viata mea de pana acum ar fi fost relativ deloc palpitanta si lipsita de un miez moale, palpabil si durabil, daca n-ar fi fost ei.
Si mi-am adus aminte de asta ascultand astazi niste Paganini. Pentru ca m-a facut sa-mi dau seama ca daca as fi continuat sa cant la vioara, poate as fi reusit sa interpretez pe cat de frumos a compus el, macar o parte din partiturile sale...

Pasul in supranatural

2008-11-11T22:21:00.004+02:00

Astazi mi s-a intamplat ceva care m-a facut sa cred (pe buna dreptate) ca am pasit intr-o lume paralela.
Dupa o asteptare de doua saptamani in care trebuia sa primesc niste bani pe card, am decis in ultima instanta sa ma duc si sa intreb forurile superioare ce se intampla cu banii mei si cam in ce perioada a vietii mele se preconizeaza ca o sa ajunga si la mine.
Asa ca, ajunsa in locul din care urma sa plec lamurita si total in tema in legatura cu banii mei ramasi undeva in eter, dupa treceri prin diferite birouri ca sa ajung pana la urma la persoana care chiar imi putea raspunde ceva exact, am ramas uimita. Pozitiv uimita, adica.
In primul rand, uimita de faptul ca in toate birourile alea intermediare, toata lumea mi-a raspuns frumos, calm si cu deferenta peste care nu ma asteptam in veci sa dau, intr-un loc unde de obicei lucreaza oamenii in relatii cu publicul. Deja mi se parea ceva dubios si destul de nelalocul lui, pana cand am ajuns in biroul CEL MARE, in acela pe care il cautam deja si nu stiam cum sa ajung la el.
Acolo, o domnisoara mi-a raspuns cu toate amanuntele intrebarilor mele, mi-a explicat pe indelete ce se intamplase cu banii si m-a linistit ca urmeaza sa intre pe card acum, cand se aranjasera toate lucrurile (care ii impiedicasera sa ajunga la mine mai curand :), dupa care a spus ceva care m-a facut sa ma intreb foarte serios unde ma aflu. Adica in ce tara, mai exact.
Ea a spus: "Imi cer scuze."
Poftim? Ea isi cere scuze mie (care da, le meritam, dar nu ma asteptam niciodata sa le primesc intr-un asa context)???
Pai in momentul ala, chiar daca erau lucruri de comentat si in mod normal, as fi mai avut de spus cate ceva, m-am blocat. Pentru ca aici nu ne aflam intr-un "mod normal", ci destul de extraordinar. Domnisoara respectiva m-a pus in situatia in care i-am zambit, i-am spus ca e in regula, i-am multumit si am iesit consternata pe usa.
Numai mie mi se pare ca ar fi toate lucrurile mult mai usor de rezolvat, daca nu s-ar enerva orice om din orice birou, numai cand te vede ca te apropii sa-l intrebi ceva, obligandu-l in felul asta sa isi faca munca pentru care este platit??!
Pai mi-a mai ars mie sa tip sau sa iau atitudine cand fata aia mi-a vorbit asa de frumos, mi-a explicat totul si la sfarsit si-a mai si cerut scuze?
Nu mi-a mai ars, mi s-a parut indeajuns :)

Catelul pe care l-am cunoscut :)

2008-11-08T23:04:00.003+02:00

Acum cateva zile, am vazut cel mai frumos catel din lume! Era un catel inimaginabil de frumos si de elegant si de educat, de pe strada, care era alb cu pete maro presarate pe alb, din cand in cand.
Dar maroul lui era o culoare pe care eu n-am mai vazut-o niciodata. Era parca maro cu un mov-maroniu, foarte frumos.
Am vorbit cu catelul inainte sa intre in pasajul de la Unirii, dupa care l-am pierdut din vedere destula vreme cat sa ma ingrijorez pentru el, pentru ca vazusem ca il deranjeaza afluenta de lume care il inconjura si in mijlocul careia circula si el, cum putea.
Asa ca am intrat si eu repede in pasaj, iar cand am ajuns de cealalta parte, cand deja imi pierdusem orice speranta sa-l mai vad pe catel si sa mai vorbesc putin cu el, ca mancare n-aveam la mine sa-i dau, cum mi-as fi dorit, si nici aparat sa fac poza celui mai frumos catel, nu aveam, cand am terminat de coborat scarile, era acolo. Tocmai cand sa cotesc spre stanga, el venea spre mine, probabil cautand un loc cu mai putini oameni grabiti in el. Asa ca i-am mai spus ceva si l-am privit cum se descurca el acolo la metrou, ca stiu sigur ca era un catel tare destept.
Si i-am accentuat faptul ca eu trec zilnic pe acolo, poate data viitoare aduc si niste mancare si ne imprietenim :)

Tărâmul fermecat

2008-10-28T22:44:00.003+02:00

Eu sunt naiva (ma rog, m-am mai vindecat, dar au ramas ceva ceva urme). Si acum ma refer la felul cum relationez eu cu diferite lucruri si oameni.
De exemplu, cu alte tari. N-o sa ma poata nimeni convinge in veci ca si in alte tari sunt oameni tristi sau oameni saraci sau ca poate subzista cu greu si suferinta in asa de minunate tari.
Pentru mine, din momentul cand am pus pasul in alta tara, gata, s-a taiat firul. Sunt intr-un alt taram, in care totul e curat, aerul e nepoluat si curat ca la inceputul lumii, oamenii iti zambesc si daca "indraznesti" sa-i intrebi ceva, iti raspund frumos si ajutator, ospatarii si in general oamenii care sunt angajati ca sa isi desfasoare activitatea in relatie cu alti oameni, ei bine, ei sunt mereu amabili si parca n-ar avea nici o grija.
Si nu numai ei, dar orice om si toti oamenii de acolo parca ar fi spalati pe creier. Dar intr-un sens pozitiv, daca se poate asa ceva. Adica mi-e mai mare dragul sa ma plimb ca sa observ toate lucrurile astea si raman fermecata toate perioada de timp petrecuta acolo, pana in momentul cand hurducaturile simtite in masina sau aparitia brusca si densa a mustelor imi atrag atentia ca am revenit acasa :)
Si atunci ma apuca o oarecare depresie, relativ fara sens in capul meu. Pentru ca eu, pe de alta parte, sunt o persoana foarte atasata de locul meu, de tara mea. Adica n-as fi in stare sa locuiesc acolo unde nu sunt si romani langa mine, cu care sa vorbesc si sa ma vaicaresc, asa cum ne sta noua bine.
Adica mi-e clar ca toate tarile astea, care fiecare in parte mi se pare o poveste in sine (din care m-as simti onorata sa fac si eu parte si in care mi-e frica sa pasesc, ca sa nu stric ceva din toate micile ei amanunte) nu m-ar putea retine foarte mult, pentru ca mie mi se face dor foarte repede de locul de unde vin.
Dar, pe de alta parte, de fiecare data cand vad primele "scene de viata" dintr-o alta tara, eu intru in urmatoarea poveste care o sa faca parte din cartea mea de basme, la batranete.

Toamna si eu

2008-10-19T21:51:00.003+03:00

Sunt cateva lucruri bine definite care imi amintesc de toamna, mai ales ca eu ma simt foarte "acasa" atunci cand incepe sa se stinga din ce in ce mai mult caldura verii, pe care n-am agreat-o niciodata foarte mult, si toamna isi lasa ploile si frunzele libere.
Printre lucrurile astea se afla pungile fara numar, pline de castane, pe care le adunam cu obstinatie si cu nemiluita, pentru ca mi se parea ca niciodata nu sunt destule. Si acum ma bucur cand incep sa cada, si mai adun cate una, din cand in cand, pentru ca nu pot sa ma abtin si pentru ca isi depasesc cu un grad nivelul de "speciosenie", fiecare dintre ele fiind adunata dintr-un loc pe care apoi il tin minte si care inseamna cate ceva pentru mine.
Toamna mai insemna si strugurii mei speciali, cei numiti "capsunica", pe care ii gaseam numai la mamaia, si cu care ma indopam cand ii gaseam copti, si inca o fac (chiar daca acum ii mai gasesc numai la piata, si foarte rar).
Veneau si ploile reci si abundente odata cu toamna, in sufletul carora ma bagam cu un ghimpe, ca sa ma ploua si pe mine.
Si incepea si scoala, care de multe ori trebuie sa recunosc ca nu-mi displacea, pentru ca eu am fost un fel de "elev tocilar", si imi placea sa am treaba cu temele pe care le primeam de la scoala (mai putin la matematica, si alea erau cele mai multe intotdeauna).
Si poruumbuuuul, aparea porumbul!!! Nu ca acum, cand apare de prin august, eventual sfarsitul lui iulie si pana toamna deja nu se mai gaseste. De cativa ani buni, mi-a dat fusul orar "anual" peste cap, pentru ca porumbul m-ar fi ajutat oricand sa ma prind ca toamna aproape a venit, chiar daca n-as fi avut calendar si as fi fost exilata pe o insula pustie (unde e foarte interesant sa ma gandesc acuma: oare de unde as fi gasit porumb acolo? Dar ma rog, nu asta e important acum, sa revenim :)).
Si toamna incepeam sa arat cum imi placea mie mai mult, adica aveam cei mai multi pistrui, pentru ca soarele avea timp sa actioneze asupra mea o vara intreaga, astfel incat sa arat exact cum imi doream, cand incepea toamna.
Si frunzele. Adunam mult frunze pe care le mai gasesc si acum printre paginile cartilor unde le-am pus eu pe vremuri la pastrare. Si ma bucur si le las acolo, nu vreau sa le arunc. Am impresia ca in felul asta, poate ca traiesc inca, in hainele lor de gala, ruginii.
Bineinteles ca toamna se termina si vara, adica implicit si vacanta cea mare, in care aveam timp sa lenevesc si sa nu fac nimic in fiecare zi; chiar daca o parte din mine se bucura ca incepe scoala, o alta parte ramanea nostalgica dupa zilele de vacanta, care ma gaseau in tot felul de locuri frumoase.
Toamna e si a fost dintotdeauna a mea. Asa cum multi oameni sunt fericiti cand pot sa stea cat mai mult la soare si suporta destul de bine caldura, eu sunt fericita atunci cand pot sa ies afara pentru ca ploua. Si numai pentru ca ploua.
(Evident ca celalalt anotimp care ma minuneaza este primavara, tot din cauza culorilor - altfel de culori decat cele ale toamnei, si din cauza aerului emanat de ea. Si iarna, pentru ca presupune zapada multa pe care sa ma dau cu sania si cu care sa ma bat cu altii si pentru ca iarna e cea care cuprinde si aceasta alta forma de agregare a apei, preferata mie, si anume ninsoareaaa cu fulgii ei de zapada.
Cred ca am ajuns la o concluzie: era mult mai simplu sa spun ca mie nu-mi place vara. Ar fi inteles oricine atunci ce IMI place, in cazul asta).
Am primit leapsa cu lucrurile mele preferate legate de toamna de la Femeia simpla si o dau mai departe catre Maria M si Stef.

..

2008-10-08T11:30:00.001+03:00

Jessica Pisica

2008-09-30T00:32:00.006+03:00

Pisica mea este foarte importanta, asa ca este bine si revigorant si "binedispunator" pentru toata lumea sa o cunoasca :)
Ea e Jessica Pisica, o doamna respectabila de 11 ani, pisica mea care de vreo saptamana, a inceput sa se uite la televizor, prilej pentru mine sa o urmaresc fascinata, incercand sa reduc orice zgomot la zero, ca sa nu o disturb. Ea fiind concentrata si fascinanta pentru cei fascinati de ea=alias eu.
P.S. Vreau sa ii multumesc, cu prilejul acestui post pisicesc, lui Pamuk motanul , de la care am adoptat si eu pisoiul asta virtual, negru si frumos, torcator si miaunator, care se poate observa in josul paginii.

Istoriile mele

2008-09-19T22:10:00.004+03:00

Intotdeauna am fost foarte "in priza", cand vine vorba de istorie. Adica m-a interesat de cand ma stiu, si era o placere pentru mine sa imi dau singura seama de niste "mishculatzii" intre diverse tari sau intre diversi regi si printi si duci, doar pentru ca puteam sa fac legatura intre actele lor anterioare.
Si mai recent, de cand am reusit sa ma dumiresc eu din rasputeri si sa gandesc mai limpede, sunt cateva lucruri care tin de istorie care ma pasioneaza mai mult decat celelalte. Primul lucru ar fi: Ordinul Templierilor, aici incluzandu-l pe Filip cel Frumos (regele Frantei in momentul in care a fost ars ultimul Mare Maestru al ordinului) si fiii lui, iar al doilea lucru ar fi Henric VIII al Angliei, pe care l-am tot studiat eu dinainte sa existe filme si seriale pe tema asta. Si alaturi de el o includ si pe Elisabeta I, care a fost fiica lui.
Ei bine, oamenii astia si tot ce i-a inconjurat ma intereseaza foarte mult. Cine le-a fost dusman (in general, toti fiind rivalii tuturor pe vremurile alea, realitatea fiind destul de "razboinica" si la unii si la ceilalti, chiar daca ii desparte vreo 250-300 ani), cine le-a fost aliat, ca sa castige ce teritoriu s-au luptat cu cine, ce motive au avut sa arda pe rug oameni nevinovati, felul meschin si zgarcit in care se purtau, pentru ca le intrase in sange aroganta si erau convinsi de sangele albastru care le innobila venele lor in exclusivitate, si multe lucruri de felul acesta.
Si vietile triste si goale pe care multi dintre ei le-au trait.
Mi-am amintit de toate astea (nu ca le-as fi uitat vreodata :)), pentru ca am recitit una dintre cartile mele de capatai, si anume "Regii blestemati" de Maurice Druon, care este pe langa un roman, o marturie cat se poate de veridica si in pas cu adevarul despre lucrurile care s-au intamplat, plecand de la abolirea Ordinului Templierilor, in 1314.
Asta mi s-a parut cel mai fascinant: Druon a cercetat pana in maruntaiele istoriei ca sa scrie monumentul asta de carte, si a reusit sa puna cap la cap atat de multe amanunte, incat ti se pare ca n-ai pierdut foarte multe, doar pentru ca n-ai trait atunci, odata cu personajele lui, pentru ca poti oricand sa citesti despre ele, intr-o carte precisa ca insemnarile din timpul unui proces la tribunal si captivanta ca un roman de aventuri.
Plus ca e dovada clara ca nu era chiar floare la ureche sa te descurci pe atunci, chiar rege de-ai fi fost. E o carte care pe mine ma incanta si ma minuneaza si-mi aduce aminte ce frumos era de dadeam la Facultatea de Istorie...

Nu intamplare, ci consecinta

2008-09-07T21:12:00.003+03:00

Probabil a devenit o obsesie de-a mea sau nu stiu exact...
Am vazut un film cu care sunt cu totul de acord. Nu imi dau seama de masura in care se pot intampla astfel de lucruri in realitate, dar subiectul filmului nu este oricum atat de rupt de lumea inconjuratoare cum am crede.
Filmul se cheama "The Happening" si este despre cum se razbuna natura pe oameni. Pe scurt.
Adica oamenii incep sa se sinucida pe capete, in momentul in care copacii si plantele in general, incep sa emane o toxina care ii innebuneste si ii face sa se omoare.
In tot "genocidul" asta, animalele nu sunt afectate in nici un fel. Alt fapt de apreciat, din punctul meu de vedere. Si nici nu sunt convinsa ca sunt corect folosite cuvintele "se razbuna" de mai sus.
Copacii nu se razbuna pe oameni, pur si simplu reactioneaza. Pentru ca oricui i se face rau sistematic si agresiv si sufocant, asa cum noi le facem rau lor, se mai si satura la un moment dat.
Asa ca aplica metoda pe care o au ei si care sa duca la disparitia noastra. Mi se pare logic, mi se pare ca o cerem si noi la fel de sistematic si mi se pare ca o meritam.
Nu imi pasa ca oamenii pretind ca taie toti copacii care mai sunt pe Pamant pentru ca asa e in lumea civilizata, trebuie sa construim case, scoli, cladiri in general, in care sa traim ca niste oameni educati, docti si care iubesc natura. Pentru ca toate astea s-au intamplat deja, demult.
Acum e gata, avem cladirile in care sa locuim, in care sa muncim si in care sa invatam, avem toate felurile de constructii de care am putea avea nevoie pentru inca 200 ani de acum incolo.
Deci GATA! Ne putem opri, si intamplator, sa zicem ca intervalul asta de 200 ani e tocmai bun ca sa se poata dezvolta o generatie de alti copaci, niste copaci noi si care nu ne cunosc.
Poate ei ne pot ierta...
Desi n-as conta pe asta.

Raul inrudit cu Stonehenge

2008-09-04T12:29:00.005+03:00

Am ajuns pe malul unui rau. E vorba de un rau din judetul Hunedoara, unde am mai fost de mai multe ori, dar unde am avut parte de data asta de doua premiere: una pozitiva, creatoare, binefacatoare din punct de vedere estetic si care pune probleme filozofice legate de viata si valorificarea ei, si una negativa, deprimanta (tot din punct de vedere estetic) si la vederea careia mi se face pielea de gaina si rosie de manie.
In primul caz, este vorba de un batranel, care odata iesit la pensie, a gasit un mod de a-si umple timpul cu un lucru atat de frumos si de simplu si de "implinitor", incat mie nici nu mi-ar fi trecut prin minte. El sta mai toata ziua in zona raului respectiv si aranjeaza pietrele de rau in niste forme si dispuneri asemanatoare cu cele de la Stonehenge. Si pe masura ce mergi pe malul raului, in sus, gasesti tot felul de astfel de aranjamente, mici temple solare ale batranului care si-a gasit propriul fel de a comunica cu cine este mai sus decat noi.
Daca n-as fi auzit in prealabil de el si de micile lui "constructii", mi s-ar fi parut bizar sa merg pe marginea unui rau si sa ma tot intalnesc cu pietre care erau clar asezate de cineva sa stea in toate felurile alea ciudate si care pareau frati mai mici de-ai lui Stonehenge si alte constructii asemanatoare. Dar pentru ca stiam despre ce e vorba, m-am luminat si m-am bucurat cand l-am vazut si pe batranel, odihnindu-se undeva printre copaci, la umbra si intr-o liniste in care se auzea numai raul cum curge.
Ce n-as da ca, daca apuc si eu varsta batranelului, sa am si eu un rau la care sa ma duc si caruia sa-i deretic si aranjez frumos pietrele...

In cel de-al doilea caz (ala care imi declanseaza automat inrosirea pielii de manie si accelerarea pulsului necontrolat), este vorba de gunoaiele care se gaseau pe malurile aceluiasi rau, dar mai jos. Si care aratau ca si cum locul respectiv era exact menit sa fie o groapa de gunoi, nicidecum un rau curat (in rest), si pe malul caruia isi traieste batranetea un om creator, in cautare de liniste.

A fi sau a nu fi...la timp

2008-08-27T21:02:00.002+03:00

Ori sunt eu foarte nemultumita si pretentioasa in general, ori ceva e in neregula. Acuma sa zicem ca am acceptat faptul ca de cand eram eu mica si pana acum, am stat sa astept alt metrou care sa ma mai duca doua statii pana acasa, dar acum la Eroilor s-a schimbat situatia: acum cand cobor din metroul care ma aduce lent, plictisit si scarbit de viata din centru, trebuie sa-mi dau si sufletul alergand, urcand si coborand scari, ca sa prind metroul de pe celalalt peron, care de-abia EL este cel care ma va duce acasa.
Am trecut peste asta. M-am gandit ca nu-i bai, fac muschi la picioare, ca astia nu sunt in plus niciodata, si asta e. Plus ca de cand cu sistemul asta, apuc si loc liber sa stau jos, ceea ce e de apreciat.
Dar tot de la implementarea acestui mod de "functionare" eficient al metroului bucurestean, am remarcat inca o schimbare: la Politehnica este inevitabil sa nu se auda urmatoarea fraza: "Metroul stationeaza 3 minute."
Poftiiiiiiiiim? Pai dupa ce ca oricum schimb nu stiu cate metrouri pana ajung unde am treaba ziiilniiiiiic, acum trebuie tot zilniiic sa stau degeaba o gramada asa intre destinatii, numai ca sa plece metroul de care am nevoie cand ajung la Eroilor??!
Mi-am dat seama ca de aia stam; intotdeauna cand ajungem intr-un final fericit acolo, metroul respectiv pe care urma sa-l iau a plecat de 1 minut si 50 secunde.
Si atunci ma intreb: exista o conspiratie impotriva ajungerii mele oriunde la timp? Sau in general, impotriva ajungerii mele ORIUNDE???

Tot in Praga...

2008-08-23T19:49:00.002+03:00

Oamenii astia au filmat in orasul meu de vis :)

Orele

2008-08-18T02:05:00.003+03:00

Iar au dat "The Hours" la televizor. Si nu ca nu l-as avea pe dvd, dar a trebuit sa ma uit la el si la tv, pana la 2 noaptea :)
E un film atata de intens si de real si de trist si de adevarat si de inecacios si de sincer...incat trebuie sa ma uit la el. De fiecare data am sa ma uit la el.
Iar cand e la televizor, e un pic altfel: parca ma cheama el, el insista din rasputeri sa fiu acolo... Poate s-a obisnuit cu mine.
E un film structurat pe atatea nivele de intelegere si pe atatea "camere" de vizionare a vietii, incat trebuie sa ma inghesui si eu de fiecare data si sa ma straduiesc sa retin, sa preintampin, sa gandesc in avans si sa traiesc si eu pe bune ce se intampla acolo. In felul asta, poate poate ma ocolesc si pe mine toate tristetile care formeaza filmul.
Numa' ca am remarcat ceva important: in calea spre ele (spre tristeti), personajele au trecut (oarecum si efemer) prin fericire...

Fumati acasa!!!

2008-08-13T23:22:00.003+03:00

Gata, nu mai sunt rezonabila! Nu mai vreau sa respir fumul altor oameni decat mine, care fumeaza!!!
Pur si simplu. E absurd. Daca imi doream sa ma plimb de ici colo cu un aer interesant si enigmatic, pufaind dintr-o tigara, atunci FUMAM!
Dar eu nu fumez. Si sa zicem ca nu ma lupt inutil cu cei care o fac, din simplul motiv ca mare parte din oamenii pe care ii cunosc fumeaza si eu de multe ori ma aflu impreuna cu ei, atunci cand se intampla asta.
Dar sa ti se termine rabdarea pe scara rulanta de la metrou si sa nu mai rezisti psihic, incat trebuie in acel moment sa-ti aprinzi o tigara,... atunci avem o problema.
Ala e momentul cand instinctiv, iesind dintr-o "calatorie" subterana de cateva zeci de minute, trag aerul poluat (de la sine) in piept. Ca asa simt eu nevoia. Ma "reajustez" cu lumea inconjuratoare, din punctul meu de vedere.
Ei bine, exact atunci simt eu ceva in plus, parca completand cumva noxele care ne circula prin plamani, indiferent daca avem sau nu masini (de altfel, producatoarele acestor noxe).
Deci ceva imi deranjeaza aerul meu obisnuit: respir si niste fum de tigara, cu care sa-mi fie iertat, dar n-am avut timp sa ma obisnuiesc, ca si cu restul lucrurilor nocive pe care le respiram zilnic si "secundic" (daca ma intrebati pe mine).
Si nu e nici macar o problema de pozitionare strategica: fie ca sunt in spatele, fie ca sunt in fata omului care impacientat, isi aprinde tigara pe scara rulanta, tot la mine vine fumul.
Rog pe aceasta cale fumatorii care merg cu mine pe aceeasi scara rulanta sa-mi permita sa respir si eu fericita aerul de Bucuresti cu care am crescut!
Va multumesc anticipat.

Cel mai frumos oras

2008-08-04T11:07:00.005+03:00

Care e motorul din spatele unui oras? Adica ce-l face pe el sa fie asa frumos si asa de altfel incat sa-ti doresti si te muti acolo?
Pentru mine asa un oras este (si a fost dintotdeauna) Brasovul. De cand ma stiu.
Am fost zilele trecute din nou prin Brasov, dupa mult timp care trecuse de cand fusesem ultima oara sa ma plimb pe strazile pe care le stiu doar eu. Si la fel de mult am resimtit ca eu acolo vreau sa stau.
E un oras asemanator cu Praga (idealul meu :), doar ca e la o scara mai mica. Deci intruneste cu succes tot ceea ce-mi doreste mie inimioara: cladiri vechi, foarte multe cladiri vechi, munti in jur, aer curat, apa rece si ok de baut la chiuveta (asta nefiind neaparat un criteriu dupa care imi aleg orasul de resedinta :)), strazi si stradute pe care sa te pierzi si sa te regasesti din nou.
Acolo totul e asa cum ar trebui sa fie.
P.S. Unde mai pui ca mi-am cumparat "Amurgul templierilor" de la Brasov, cu ocazia asta? :)

Eu si Uriah Heep :)

2008-07-30T19:49:00.004+03:00

De ce am ajuns sa ma mandresc ca m-am retinut discret astazi sa cumpar o carte? (Bine, de fapt trei, dar oricum si daca ma hotaram, probabil cumparam una dintre ele).
Sa ma mandresc in sensul ca ma gandesc: "Foarte cugetat din partea mea, ca banii nu dau pe afara si mai bine o cumpar altadata, ca doar o sa existe pentru ceva vreme, nu se termina stocul de carti care ma intereseaza pe mine atat de repede."
Dar altadata tot atatia bani o sa am. Si m-am descurcat foarte bine cu ei, totusi, asa ca de ce n-as cumpara-o ACUM? Lucrul asta mi s-a revelat cand deja parasisem libraria care gazduia toate aceste carti, dar oricum, e promitator gandul.
Cartea nu e extraordinar de scumpa, se incadreaza in cotele moderne actuale de preturi pentru carti, ca mai toate au standarde mai ridicate acum. Si la urma urmei, sunt carti dom'ne; daca tot sunt taiati copaci (nu am trecut peste ce am scris in ultimul post :)), atunci sa platim pentru asta. Asa ca maine am sa o cumpar.
Cartea se cheama "Amurgul templierilor" de Hanny Alders si ar face bine sa fie faina asa cum o cred eu (in mare parte, istorica; doar de aia sunt fan "Regii blestemati", daca e in acelasi limbaj si are acelasi nivel de respectare a realitatii istorice, atunci e pentru mine).
Celelalte doua carti pe care mi le doream de acolo sunt: "Pamantul de sub talpile ei" de Rushdie si "Zapada" de Pamuk. Asta in caz ca vrea cineva sa-mi faca o surpriza :)))

Sunt poetica au ba?

2008-07-27T15:43:00.004+03:00

Mi-am dat seama ce increngatura melancolica si sentimentala reprezinta creierul meu. Sau cel putin acea parte creierului care se ocupa oarecum de sentimente (daca exista asa ceva).
Acum ceva vreme, am vazut un film care mi-a placut pentru ca facea parte din categoria aia de filme care ma "obliga" ulterior vizionarii lui, sa ma tot gandesc si sa gasesc semnificatii care de fapt erau evidente. E un film care are lucruri de spus pe mai multe nivele, astfel incat e greu de inteles si de placut, pana nu te prinzi de tot ce vrea el sa spuna.
Filmul se cheama "It's All About Love" si e cam din 2003, parca. Daca m-as fi luat dupa inceputul lui, as fi fost sigura ca nu-mi place, pentru ca actiunea se petrece in anul 2041, sau asa ceva. Iar mie nu-mi plac filmele astea futuriste si oarecum fantastice, in care presupunem si visam cam cum o sa se petreaca lucrurile in viitor (eventual plangandu-ne de mila, pe buna dreptate). Dar mi-a placut mult (totusi, nu atat de mult ca "Gattaca", daca tot veni vorba de filme de genul asta).
Si am reusit eu singura sa fac o analogie in capul meu. Primul lucru care este absolut rupt de realitatea actuala, si ea rece si absenta de felul ei, este faptul ca pe strazi exista oameni morti. Pe strazi, la metrou, oriunde te duci, in orice loc public sau nu. Oamenii ramasi in viata s-au obisnuit deja cu ei si nimeni nu ramane cat de putin impresionat de asta; si in film, se stie si foarte clar de ce mor oamenii si intr-un fel, acelasi motiv este cel care ii sustine pe oameni in nepasarea si calmul lor notoriu.
Oamenii morti de peste tot au murit de tristete. Au murit pentru ca inima lor nu mai suporta... nimic.
Si mi-am dat seama ca exista si in zilele noastre asa ceva. Numai ca nu sunt oameni, ci sunt copaci. Sunt copaci morti peste tot, copaci taiati de oameni sau copaci trasniti in timpul furtunilor, copaci care au murit si care nu produc vreo zvacnire de tampla sau vreo parere de rau nimanui.
In zilele noastre si in realitatea noastra, copacii sunt oamenii morti din film.