Salman Rushdie "semnător" :)

Acum am si autograf. In urma si a unui foarte scurt dialog pe care am avut privilegiul si placerea sa il am cu Rushdie, care cand a deschis cartea sa semneze, cartea s-a deschis exact unde avea ea paginile putin desprinse din cotor, pentru ca o am demult.
Si pentru ca am vazut ca a observat asta, i-am spus ca e o carte destul de veche (in sensul ca de aia arata asa), si a zambit si a raspuns ca in cazul asta, sa incercam sa o menajam.
Si a semnat si mi-a multumit.
Nu i-am spus numele meu, ca sa scrie si o dedicatie, chiar daca toata lumea facea asa si el intreba atunci numele pe litere si scria si dedicatia intr-un final, tocmai pentru ca am vrut sa il deranjez cat mai putin si sa nu-si mai bata capul si cu numele meu (dar recunosc ca mi-ar fi placut si mie sa am numele meu acolo langa semnatura lui).
Probabil ca acum putina vreme a terminat de semnat carti, semnat care a inceput pe la 5 jumatate, chiar daca trebuia sa dureze de la 6 la 8, pentru ca el intrase de cam 20 minute in targ, vazuse coada deja formata de atunci, si dupa ce a mers sa viziteze targul, a venit la noi si a spus ca putem incepe deja cu autografele de acum. Ceea ce mi se parea normal si m-am bucurat ca s-a gandit si el ca mine.
Si ma gandeam acum ca probabil daca ii aduceam toate cartile lui pe care le am (adica toate care s-au publicat la noi, plus 3 in engleza :), el mi-ar fi semnat pe toate, cum semna tuturor pe cate 2 sau 3 carti.
El e asa cum si credeam ca e :)
Acum astept "Luka si focul vietii", care am inteles ca e in curs de traducere.
Si am si doua poze cu Salman Rushdie adevarat, de data asta ;)

Rushdie impecabil, Polirom execrabil

Eeeei, m-am intors si de la vazut Rushdie (care am aflat in sfarsit ca se pronunta asa cum se scrie, numai englezii il pronunta cu a in loc de u - e bine de stiut :).
As fi vrut sa fie mai mult Rushdie azi, ca ar fi avut de discutat o gramada de lucruri, a fost prea mica bucata de desteptaciune, umor, subtilitate si eleganta pe care am prins-o si eu din zbor.
M-am bucurat ca am putut si eu scrie o intrebare pe o foaie de hartie care sa ajunga la el pe masa, chiar daca n-a fost dintre cele la care s-a raspuns, ca am putut aproape sa nu respir cat am ascultat fragmentul citit din "Seducatoarea din Florenta", care este mult mai melodios si mai plastic citit de el, pentru ca e citit in limba in care a fost scris si pentru ca il auzim intr-un mod anume, cu intonatii si sonoritati pe care le reda cum trebuie numai el.
Si as fi vrut si sa pot aplauda mai mult, sa aplaud pana ma dor palmele, ca sa fiu impacata cu mine insami pe deplin.
Deci Rushdie e de ascultat, e de privit si inteles pe deplin, e clar de citit, dar nu cred ca e de mers sa-l vezi. In orice caz, nu cand il aduce editura Polirom.
Imi dau seama ca n-are absolut nici o legatura cu el, numai ca felul in care oamenii care isi doreau cel mai mult sa intre astazi sa-l vada, au ajuns sa intre ultimii, este clar din cauza organizarii. Adica eu am ajuns la 11:40 la Odeon, ca sa iau biletele gratuite, asa cum am citit ca trebuie sa facem (ele incepand sa se dea de la ora 11:30). Ei bine, in timp ce stateam la coada, s-au terminaaaat.
Pai cum s-au terminat? Pai si atunci eu cum intru sa il vad si sa il ascult pe scriitorul care ma bucura cel mai mult pe lume??? Cam cum?
Mi s-a spus ca poaaate, daca ma intorc pe la ora 18, o sa existe 50 locuri in picioare si prind si eu ocazia sa intru.
Bineeee. Pai atunci m-am dus si am asteptat in fata teatrului de la ora 15. Si am asteptat, si am mai baut niste apa, si am mai citit o carte, si iar am asteptat, si m-a intrebat un nene daca nu cumva vreau sa cumpar un bilet la Rushdie cu 50 lei, ca el are, si iar am asteptat, si as fi intrat intr-un final oricum, cred, numai ca am avut bafta sa-mi aduca o prietena o invitatie pe care o primise de la cineva si care stia ca mie mi-ar folosi asa ceva. Si asa ca am intrat inaintea celorlalti oameni cu care fraternizam la intrare si bombaneam ca nu e posibil sa se epuizeze biletele in 15 minute si sa se vanda pe sub mana, cand in principiu, toata intalnirea cu cititorii e gratis si e jenant sa se intample niste lucruri care hotarate in prealabil, ar fi fost in regula. Daca stabileau de la bun inceput un pret pentru vazut Rushdie, atunci ok, veneam si imi cumparam bilet, daca ma interesa cu adevarat, si nu mai aveam ce nemultumiri sa am, pentru ca situatia era bine inteleasa de la inceput.
Dar n-a fost chiar asa. Ma rog, am folosit deja prea multe cuvinte ca sa vorbesc despre ceva ce nici nu merita si ideea principala din capul meu acum (nu pot sa am prea multe deodata :)) este ca i-am vazut si pe Pamuk, si pe Rushdie. Pai ce-as mai putea sa-mi doresc mai mult de atat? :)
(Apropos, Pamuk a venit in Romania la Ateneu sa se intalneasca cu cititorii si fara nici un tichet gratuit, ci pur si simplu; ma intreb oare atunci cum a fost posibil sa intre in sala toata lumea care a venit, sa aiba loc, sa fie toata lumea relaxata si sa se poata concentra cu adevarat asupra prilejului pe care il aveau sa asculte oameni destepti vorbind, glumind si raspunzand la intrebari).
Si maine ma duc la dat de autografe. De la 15:30 :))
P.S. Am si eu poza cu Rushdie ;)

Crin Antonescu este preşedintele ţării mele imaginare

Acum am o definitie clara a locului unde NU vreau sa traiesc: e un loc unde un om bun, destept, corect, cinstit, integru si vertical, chiar sustinut de o mare parte din Romania, care il voteaza, nu poate deveni presedintele unei tari care si-l doreste.
E tara asta unde chiar iesind foarte multi oameni la vot, tocmai pentru ca au vazut care este esenta acestui om si pentru ca l-au ascultat si au fost de acord cu el (stiind ca nu minte), el nu poate deveni presedintele acestor oameni.
Este mult prea greu sa incepem sa fim pe drumul care duce undeva, chiar si dupa atatia ani de bataie de joc.
Imi pare rau de asta, imi pare rau de tara mea frumoasa.. Ma rog, am un ton melodramatic acuma pentru ca m-am foarte suparat si sunt dezamagita ca acum, cu prima ocazie adevarata de om hotarat, destept, neimpartit intre nimeni si nimeni, nu se poate fructifica ocazia pe care am avut-o si am scapat-o din mana.
Asta e, poate intr-o alta viata, intr-o alta tara...

Mura :)

Am primit un mail despre Mura. Zice asa:
"Avem nevoie de cazare temporara - in casa - pentru Mura.
Mura este catelusa ce de mai bine de o luna a fost cazata la CityVet si care a reusit sa invinga moartea. A fost preluata intr-o stare jalnica si cu inceput de jigodie. La un moment dat chiar si doctorii erau pesimisti...dar iata ca Mura a fost mai puternica decat se astepta toata lumea.
Acum este sanatoasa, dar inca slabita. Din pacate, ea nu mai poate fi tinuta de cei de la cabinet si avem nevoie de cineva care sa o tina in casa.
Curtea i-ar fi fatala, avand in vederea prin ce a trecut si ar fi pacat de toata munca doctorilor ce au ingrijit-o.
Mura este o catelusa de talie mica, cuminte, educata (face numai afara), stie sa mearga in lesa, e linistita si nu face mutre la mancare.
Maine e ultima zi de cazare la cabinet...
Poze cu Mura: http://picasaweb. google.com/ flygirl.doris/ Mura#53942826459 46646322 iar persoana de contact este Marilena Cristian - robi_mydog@yahoo.com (numarul de telefon este 0753 109 005)."
Probabil ea a avut mai mult noroc, pentru ca cei de la cabinetul veterinar unde se afla acum au ingrijit-o si a putut sta acolo o vreme, fata de cateii frumosi de care povesteam in alte posturi si care erau pe strada, fara nici un ajutor.
Dar eu stiu exact ce inseamna sa stii ca ii e bine pentru o vreme la cabinet, dar cu singura conditie ca la un moment dar, cineva sa si-l doreasca si sa-l ia acasa. Pentru ca stiu cum ma simteam si eu in zilele alea dintre momentul cand il gasisem pe Ninja si momentul cand mi-a spus o prietena: "Il iau eu pe pisoi!" Atunci mi s-a luat o piatra de pe inima. As lua-o eu pe Mura acasa, daca as putea, si pe ea si pe cei despre care va povesteam mai devreme.
Poate da cineva de povestea ei aici pe blog si ramane fermecat de urechile ei mari de elefant zburator si de ochii buni si de eleganta ei de catelusa neagra :)
Si o ia acasa.

Rushdie in da haauuuz!

Acum e oficial: o sa fie in Romania intre 23 si 26 noiembrie.
Am citit un fel de program despre ce o sa faca si unde il putem vedea, si scria acolo ca o sa aiba o conferinta de presa cu public, la Teatrul Odeon, unde o sa citeasca si un fragment din "Seducatoarea din Florenta", pe 24 noiembrie, la ora 19 parca, si ca pe 25 noiembrie o sa fie de la ora 18 la Targul de carte Gaudeamus, unde o sa semneze carti frumoase pentru cititorii lui :)
Cam asa ceva, poate am incurcat ore sau date, dar ma lamuresc intre timp, ca o sa merg in ambele locuri.
Si am descoperit ceva ce nu stiam: o melodie compusa de Rushdie impreuna cu U2 :)

Catelusa frumoasa cu cinci puisori :)

Am primit acest mail:
"Aceasta catelusa (2-3 ani) sta in strada - cu cei 5 pui (au cam 8 zile ), culcusul lor este intr-o groapa de gunoi langa un santier si intr-o intersectie foarte periculoasa, unde e trafic intotdeauna. Avem nevoie urgent de o curte unde sa o adapostim si pe ea si pe puiuti, contra cost, ne ocupam si de mancare, de sterilizarea ei si vaccinarea intregii familii, dupa care incercam sa gasim sa-i dam in adoptie.
Eu una nu am unde sa-i pastrez pentru ca am o gramada de catei si pisici."
Poate se gaseste un om bun si pentru ei, pentru ca asa merita :)
Telefonul la care puteti contacta pe oamenii care incearca sa o ajute este 0722.237.233. Iar catelusa si puisorii ei sunt aici:

Tiersen imi datoreaza un concert :(

Am fost si eu la concertul Yann Tiersen din seara asta... Rau am facut.
Adica eu credeam ca fac bine si ca o sa plec fermecata si bucuroasa ca am putut sa aud live muzica aia frumoasa din "Amelie" si n-am recunoscut nimic din ce stiam.
El a cantat din cand in cand la vioara, frumos probabil, dar nu prea puteam auzi, din cauza zgomotelor care acopereau orice s-ar fi putut distinge.
A fost atat de mult de extrem de foarte de cel mai zgomotos, incat si daca era ce ma asteptam eu, tot ma simteam lezata in simtul meu auditiv. Si plin de sunete din alea care par aduse din alte lumi, planete si galaxii, si care nu intelegeam pe deplin ce rol aveau acolo..
Imi pare rau, dar nu mi-a placut. Si nu e concertul la care am luat eu bilet, nu e muzica aia de poveste, de primavara, de imaginatie, de Paris, pe care o stiam eu compusa si cantata de Yann Tiersen.